ICCJ. Decizia nr. 962/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 962
Dosar nr. 65/97/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2556/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea S.M.L. împotriva dispoziţiei nr. 1161/2005 emisă de Primarul Municipiului Deva.
S-a anulat dispoziţia contestată şi a fost obligat intimatul să emită o nouă dispoziţie prin care să acorde contestatoarei, în compensaţie, în contul imobilului notificat cu nr. 435 din 28 septembrie 2005, terenul intravilan în suprafaţă de 317,44 mp, înscris în C.F. 1486 nr.ord.A+1, nr.topo 1086/13/1-identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert topograf V.I.
S-a respins contestaţia faţă de intimata D.G.F.P. şi a fost obligat intimatul Primar la plata sumei de 500 lei RON cheltuieli de judecată.
La soluţionarea cauzei s-au avut în vedere contestaţia prin care s-a solicitat atribuirea unui teren în compensaţie aflat în vecinătatea amplasamentului imobilului ce a aparţinut autorilor săi şi raportul de expertiză efectuat în cauză care a constatat posibilitatea acordării terenului în compensare, astfel cum a fost individualizat prin dispozitiv.
Prin Decizia civilă nr. 400/A din 13 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva sentinţei civile nr. 2556 din 20 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
La soluţionarea cauzei, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive:
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul cererilor în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind normele stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cauză, din raportul de expertiză topografic întocmit de expert topograf V.I., a fost identificat un alt imobil teren în suprafaţă de 317,49 mp înscris în C.F. 1486 nr.ord.A+1, nr.top 1086/13/1 care este liber, neafectat de detalii de sistematizare, teren pe care instanţa l-a acordat persoanei îndreptăţite, S.M.L., pentru imobilul revendicat care nu se poate restitui în natură.
Nu s-a primit motivul de apel formulat de către intimată în sensul că terenul acordat în compensare face obiectul notificării nesoluţionate, depuse de numita T.R. şi că prematur instanţa a acordat acest teren, întrucât aceasta a solicitat doar despăgubiri în notificare, precum şi în contestaţia formulată împotriva Dispoziţiei nr. 1094/2005.
De asemenea, este neîntemeiat motivul în sensul că instanţa nu poate să acorde teren în compensare, aceasta fiind un atribut doar al autorităţii investite cu soluţionarea notificărilor întrucât instanţele sunt abilitate prin lege să cenzureze modul în care aceste autorităţi respectă aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâtul-apelant, criticând pentru următoarele motive care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
1. Contestaţia este tardiv formulată, cu incidenţa art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Dispoziţia a fost comunicată reclamantei la data de 7 iulie 2005, după cum rezultă din confirmarea de primire a recomandatei 15373 din data de 6 iulie 2005. Contestaţia a fost formulată la data de 16 septembrie 2005.
2. Prin notificare s-au solicitat despăgubiri băneşti iar toată procedura administrativă s-a bazat pe această cerere.
3. Pot fi acordate în compensare alte terenuri numai în măsura în care Primarul Municipiului Deva, instituţia investită cu soluţionarea notificării, ar fi identificat terenuri libere şi pentru care există posibilitatea acordării în compensare.
Terenul acordat în compensare a fost solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 de către fostul proprietar T.R. iar litigiul se află pe rolul instanţei, fiind încă nesoluţionat.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive.
1. Data de 16 septembrie 2005 arătată de către recurent ca fiind data de formulare a contestaţiei este data înregistrării acesteia la instanţă.
Plicul prin care s-a înaintat contestaţia la instanţă poartă ştampila poştei Deva cu data de 27 iulie 2005 (fila nr. 2 dosar fond).
În aceste condiţii, este respectat terenul de 30 de zile de formulare a contestaţiei, prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
2. Prin notificarea formulată de către contestatoare s-au solicitat despăgubiri în natură sau băneşti pentru imobilul expropriat (fila nr. 20 dosar fond).
Pentru imobilele expropriate, art. 11 din Legea nr. 10/2001 nu prevede printre modalităţile de despăgubire prin echivalent acordarea de despăgubiri băneşti.
Art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 prevede printre modalităţile de reparaţie şi compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de unitatea investită cu soluţionarea notificării.
Prin cererea de compensare formulată în contestaţie, nu s-au depăşit cele solicitate prin notificare, aceasta reprezentând o formă de despăgubire solicitată.
3. Într-adevăr art. 11, alin. (8) din Legea nr. 10/2001, susmenţionat, prevede că bunurile şi serviciile sunt oferite de către unitatea investită cu soluţionarea notificării, dar tocmai modul de soluţionare a acestora, cu omiterea acestei modalităţi de rezolvare, este supus controlului judecătoresc pe calea contestaţiei.
În condiţiile în care prin raportul de expertiză a fost identificat un teren care poate fi atribuit în compensare, refuzul intimatului de a urma această cale de despăgubiri este cu totul nejustificat.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în cazurile împotriva României că Fondul Proprietatea, instituit prin Legea nr. 247/2005, nu funcţionează încă într-o manieră susceptibilă să asigure obţinerea efectivă a despăgubirilor de către fostul proprietar.
În ceea ce priveşte terenul acordat în compensare, într-adevăr acesta a făcut obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanţelor, în urma notificării formulate de către T.R.
Prin sentinţa civilă nr. 2858 din 29 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, s-a constatat dreptul contestatoarei T.R. la despăgubiri prin echivalent în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 iar pârâtul Primarul Municipiului Deva a renunţat la apelul declarat împotriva acestei sentinţe, luându-se act prin Decizia civilă nr. 124/A din 30 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, (filele nr. 77-79 dosar de recurs).
Se constată că, impedimentul invocat în cadrul recursului nu subzistă.
Constatând, prin urmare, că sunt nefondate criticile formulate, instanţa făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva deciziei nr. 400/A din 13 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1651/2005. Civil. Actiunea in anularea... | ICCJ. Decizia nr. 881/2005. Civil. îndreptare eroare... → |
|---|
