ICCJ. Decizia nr. 1651/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1651
Dosar nr. 9319/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 noiembrie 2002 reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul comunei Agigea şi comuna Agigea solicitând anularea dispoziţiilor nr. 113 şi nr. 114 din 10 octombrie 2002 emise de Primarul comunei Agigea şi restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 1031 mp.
Ulterior, reclamanta a redus la 981 mp câtimea suprafeţei terenului cerut a-i fi restituit în natură.
Motivând acţiunea, reclamanta a susţinut că, în calitate de unică moştenitoare a defunctului B.P. prin procedura Legii nr. 18/1991 i-a fost reconstituit aproape în întregime dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate de stat de la autorul său în temeiul Decretului nr. 223/1974, rămânând nerestituită suprafaţa de 981 mp din terenul în suprafaţă de 4873 mp situat în comuna Agigea.
A mai arătat reclamanta că, în urma notificării făcute în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul comunei Agigea a respins cererea de restituire a terenului prin dispoziţiile atacate, ceea ce justifică formularea contestaţiei cu obiectul arătat.
Prin sentinţa civilă nr. 1240 din 20 octombrie 2003 Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 274/c din 23 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Instanţa de apel a constatat că, potrivit actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei, B.P., autorul reclamantei, a avut în proprietate mai multe terenuri în suprafaţă totală de 6.823 mp, din care a înstrăinat prin act sub semnătură privată suprafaţa de 1.600 mp, diferenţa rămasă fiind trecută în proprietatea statului, împreună cu o casă, prin Decizia nr. 250/1986 a fostului Consiliu popular al judeţului Constanţa, dată în temeiul Decretului nr. 223/1974 ca urmare a plecării din ţară a lui B.P.
A mai constatat instanţa de apel că, după întoarcerea sa în ţară, autorului reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafaţă de 6898 mp prin titlul de proprietate nr. 18489/509/1994 emis în temeiul Legii nr. 18/1991 şi i s-a restituit casa de locuit prin hotărârea nr. 539 din 17 decembrie 1997 a Comisiei judeţene Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, iar urmare cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost restituite în natură reclamantei două terenuri, unul în suprafaţă de 195 mp şi altul în suprafaţă de 600 mp din cele preluate de stat de la autorul B.P., prin dispoziţiile nr. 151/2001 şi nr. 152/2001 emise de Primarul comunei Agigea.
În raport de cele constatate, curtea de apel a conchis că, în aplicarea legilor reparatorii enunţate, reclamantei şi autorului său le-au fost redate toate terenurile aflate în proprietatea lui B.P., totalul suprafeţei restituite, 7.693 mp, depăşind chiar suprafaţa preluată de stat, astfel că, respingând contestaţia, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Prin recursul declarat împotriva deciziei date în apel reclamanta B.E. a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată.
Invocând ca prim motiv de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, anume parte din actele de proprietate ale autorului B.P. şi raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care s-a dovedit că suprafaţa totală a terenurilor preluate de stat este de 10.823 mp, rămânând nerestituite suprafaţa de 981 mp dintr-un teren de 4823 mp, precum şi un teren în suprafaţă de 2000 mp, dar acest din urmă teren nu face obiectul cauzei de faţă, ci al dosarului nr. 2884/2003 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa.
Al doilea motiv de recurs vizează cazul reglementat prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta imputând instanţei de apel încălcarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001 prin aceea că, în chiar ipoteza combătută prin primul motiv de recurs, anume restituirea integrală a terenurilor, natura juridică a terenurilor este cea de imobile preluate abuziv, astfel că temeiul respingerii contestaţiei nu putea fi dat de aceste dispoziţii legale, cel mult contestaţia putând fi respinsă ca rămasă fără obiect.
În cadrul aceluiaşi motiv de recurs, reclamanta contestă constatarea instanţei de apel referitoare la înstrăinarea de către B.P. a terenului de 1600 mp prin înscris sub semnătură privată, susţinând că asemenea înscris are numai valoare de promisiune de vânzare, nefiind valabil ca act translativ de proprietate.
În fine, prin ultimul motiv de recurs, încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta arată că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, constatarea că s-a restituit întreaga suprafaţă negând afirmaţia referitoare la transferul de proprietate prin înscrisul sub semnătură privată.
În acelaşi timp, hotărârea cuprinde şi motive străine de natura pricinii, deoarece litigiul dedus judecăţii se referă doar la suprafaţa de 981 mp din terenul de 4823 mp, neavând semnificaţie dacă şi cum au fost restituite celelalte terenuri, mai ales că pentru terenul de 2000 mp există un alt proces.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit actelor de proprietate aflate la dosarul cauzei autorul contestatoarei a deţinut în proprietate mai multe terenuri astfel:
- 4000 mp dobândit prin actul de vânzare-cumpărare nr. 4959 din 30 decembrie 1957, dosar fond, identificat prin raportul de expertiză tehnică D.F. ca având suprafaţa reală de 4823 mp (dosar fond);
- 3000 mp dobândit ca legatar al defunctului C.P.(certificat moştenitor, dosar fond);
- 2000 mp dobândit ca legatar al defunctului C.A. (certificat moştenitor, dosar fond).
Ultimul teren excede cauzei de faţă, făcând obiectul unui proces separat, aşa cum însăşi contestatoarea arată.
Prin titlul de proprietate nr. 16489/509 din 1 februarie 1994 emis de Comisia judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate al autorului contestatoarei asupra unui teren în suprafaţă de 3047 mp şi a unui teren în suprafaţă de 3851 mp.
Potrivit raportului de expertiză tehnică necontestat de către contestatoare, suprafaţă reconstituită de 3047 mp face parte din terenul de 4823 mp
Probatoriul existent atestă că în aplicarea Legii nr. 18/1991 s-a apreciat că reconstituirea dreptului de proprietate a fost posibilă numai pentru suprafaţa de 3047 mp din terenul de 4823 mp şi pentru terenul de 3000 mp, diferenţa de 851 mp atribuită în plus faţă de ultimul teren compensând diferenţa neatribuită din terenul de 4823 mp.
Această modalitate de reconstituire a proprietăţii a fost acceptată de autorul contestatoarei, care nu a atacat titlul de proprietate astfel emis.
Ulterior decesului autorului său şi la cererile sale, contestatoarei i-au fost restituite în natură, prin dispoziţiile nr. 151 şi nr. 152 din 15 noiembrie 2001 emise de Primarul comunei Agigea în temeiul Legii nr. 10/2001, două terenuri cu suprafeţele de 600 mp şi de 195 mp amplasate în terenul iniţial de 4823 mp.
Sintetizând, prin legile reparatorii arătate, contestatoarei şi autorului său li s-au retrocedat terenurile preluate de stat prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 3000 mp pe vechiul amplasament, prin reconstituirea dreptului de proprietate şi restituirea în natură pe vechiul amplasament a suprafeţei de 3842 mp din terenul de 4823 mp şi prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de 981 mp din terenul de 4823 mp prin acordarea altui teren în suprafaţă de 851 mp pe un alt amplasament, ultima formă de reconstituire fiind acceptată de autorul contestatoarei, aşa cum s-a mai arătat.
În aceste condiţii, în mod legal şi temeinic Primarul comunei Agigea a respins, prin dispoziţiile contestate, cererea de restituire în natură formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 referitoare la diferenţa de 981 mp.
Ca urmare, soluţiile date contestaţiei în primă instanţă şi în apel sunt legale, iar pentru considerentele mai sus expuse, care răspund global tuturor criticilor aduse acestora, recursul de faţă este nefondat şi va fi respins potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei nr. 274 c din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1633/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1630/2005. Civil → |
|---|
