Imobil preluat în mod abuziv de stat. Consecinţele respingerii ca tardivă a notificării adresate deţinătorului imobilului pentru măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
| Comentarii |
|
În aplicarea dispoziţiilor Capitolului III „Proceduri de restituire”, din Legea nr. 10/2001 republicată (art. 21 şi urm. - fost art. 20 şi urm. înainte de modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005) instanţa, admiţând contestaţia la decizia/dispoziţia prin care deţinătorul imobilului a respins greşit ca tardivă notificarea, prin care persoana îndreptăţită a cerut măsuri reparatorii, va examina pe fond cererea, iar nu va dispune reluarea procedurii prealabile şi emiterea unei alte decizii/dispoziţii cu soluţie pe fondul cererii notificate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 3105 din 1 Ianuarie 2005
La data de 3 aprilie 2003 reclamanta B.G.B., a înregistrat contestația contra dispoziției nr. 44 din 23 ianuarie 2003 a primarului Municipiului Tg. Mureș, prin care i s-a respins ca tardivă notificarea prin care a cerut o măsură reparatorie pentru un imobil, din Tg. Mureș, preluat în mod abuziv de stat prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950.
Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 525 din 16 iunie 2003, a respins contestația ca nefondată, cu motivarea că notificarea a fost comunicată tardiv, peste termenul, de decădere, prevăzut de art. 21 al Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 136 din 9 octombrie 2003, Curtea de Apel Tg. Mureș a anulat sentința și, rejudecând în fond, a anulat dispoziția contestată și a obligat Primăria să emită dispoziția motivată conform art. 23, și art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Contra deciziei a declarat recurs Primăria Tg. Mureș, cu motivarea că notificarea s-a comunicat peste termenul legal și eronat a fost obligată să emită o nouă dispoziție, ceea ce nu s-a cerut prin acțiune.
Recursul este fondat, pentru un alt motiv, reținut din oficiu de instanță, relativ la obiectul judecății.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată face dovada deplină a respectării termenului de 6 luni, iar nerespectarea acestuia atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent (alin. 4-5). Același articol al legii prevede că "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare (alin. 1), iar "notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc_care o va înregistra și o va comunica în termen de 7 zile de la data înregistrării"(alin. 3).
în mod corect instanța de apel a reținut că notificarea s-a înregistrat în termen, la 12 februarie 2002 (față de termenul limită de 14 februarie 2002), la executorul judecătoresc.
Așadar, persoana îndreptățită a înregistrat notificarea la executorul judecătoresc în termenul legal, iar acesta era obligat să o comunice Primăriei în termen de 7 zile de la data înregistrării, ceea ce a făcut, notificarea fiind înregistrată la aceasta în ziua de 18 februarie 2002.
într-o atare situație, nu operează decăderea din dreptul la acțiune, sancțiune aplicată excesiv și neproporțional în raport de scopul și natura dispozițiilor acestei legi speciale.
Dar, instanța de apel, evocând fondul, în condițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și anulând dispoziția nr. 44/2002 a acordat ceea ce nu s-a cerut prin acțiune, obligând eronat pârâta să emită o nouă dispoziție materială, ceea ce nu schimbă fondul cauzei și nici obiectul cauzei.
Prin acțiune (contestație) reclamanta a cerut "a dispune o măsură reparatorie privitor la imobilul intravilan cu construcții situat în Tg. Mureș, str. Bartok Bela nr. 3-5, naționalizat ca urmare a Decretului nr. 92/1950", întrucât dispoziția nr. 44/2003 este eronată, neavând nici o "relevanță data înregistrării notificării la Primărie".
într-o atare situație, procedura prealabilă fiind epuizată și dispoziția motivată anulată de instanța de apel, aceasta urma să evoce fondul cauzei, adică să judece devolutiv stabilind însuși dreptul subiectiv invocat în acțiune - adică natura și întinderea măsurilor reparatorii.
Potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate dispune "dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut", iar conform art. 312 (3) teza a II-a C. proc. civ. "în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului_" se pronunță casarea cu trimitere.
Cum, în apel, nu s-a cercetat fondul cauzei și, deci, obiectul acesteia, iar, pe de altă parte, s-a trimis cauza în procedura prealabilă a emiterii dispoziției, decizia a fost casată cu trimitere la aceeași instanță spre rejudecare, care o va soluționa într-un termen rezonabil potrivit art. 21 (3) din Constituția revizuită.
| ← Judecata acţiunii civile, în lipsa părţilor, deşi nu s-a... | ICCJ. Decizia nr. 745/2005. Civil → |
|---|
