ICCJ. Decizia nr. 745/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 126 din 27 februarie 2003 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a obligat pârâții să restituie reclamanților sumele reținute din drepturile salariale lunare ale acestora în perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001, în cotă de 7% cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate. Prin aceiași sentință a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., care a fost obligată să plătească suma de 635.754.680 lei.
Chemata în garanție în garanție C.N.A.S. a fost obligată la rândul ei să plătească C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. 25% din contribuție.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 1366 din 9 iunie 2003 a admis recursul declarat de C.N.A.S., a casat în parte sentința recurată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 alin. (2) C. proc. civ., susținând, în esență, că au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 145/1997, din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptare de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.
Beneficiul acestor gratuități se aplică numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, unde la art. 4 este menționată regula generală a obligativității asigurării de la care există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute la art. 6 și art. 55 din lege.
Cum magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că doar prin greșita aplicare a prevederilor legale sus menționate a fost admisă acțiunea.
în consecință, recursul în anulare a fost admis, conform art. 3303alin. (1) și art. 3 14 C. proc. civ., hotărârile atacate casate iar pe fond acțiunea a fost respinsă.
Cererile de chemare în garanție au fost respinse ca rămase fără obiect.
| ← Imobil preluat în mod abuziv de stat. Consecinţele respingerii... | ICCJ. Decizia nr. 813/2005. Civil → |
|---|
