ICCJ. Decizia nr. 10206/2006. Civil
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 15 noiembrie 2004, reclamantul S.G.G. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin prepușii săi A.V.A.S. București pentru obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin fapta lor ilegală, abuzivă și discreționară, în sumă de 561.491 Euro. Cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-1000 și art. 1003 C. proc. civ.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă 23 din 12 ianuarie 2006 a anulat acțiunea ca netimbrată conform art. 20 alin. (1) și (2) din Legea 146/1997 care prevede obligativitatea depunerii cu anticipație a taxei de timbru.
Curtea de apel Galați, prin decizia civilă 149 A din 11 mai 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței 23/2005.
S-a constatat că în mod temeinic s-au indicat dispozițiile legale ce obligă la achitarea taxei de timbru și s-a aplicat corect sancțiunea nerespectării lor, anularea acțiunii.
S-a mai reținut că instanța a respins cererea de acordare a asistenței judiciare în măsura în care nici petentul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 75 pct. 1 C. proc. civ.
Nu s-a primit nici critica lipsei de înregistrare pe suport tehnic-video a ședințelor de judecată conform art. 111pct.1 din Legea 304/2004, modificat prin Legea 247/2005, în raport de dispozițiile art. 13 din Legea 304/2004 modificată, care prevede alternativ această obligație și în cauză s-au făcut consemnările derulării ședinței în jurnalul de ședință de către grefier.
împotriva acestei decizii reclamantul a declarat în termenul prevăzut de lege recurs invocându-se în drept art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
în esență, în fapt s-a criticat soluția instanței de apel și în consecință și cea a instanței de fond pentru nemotivarea respingerii cererii sale de acordare a asistenței judiciare formulată însă de la primul termen de judecată, 14 decembrie 2004, prin care a solicitat scutirea de taxa de timbru fixată la 966.059.000 lei vechi imposibil de achitat de el care este pensionar cu o pensie lunară de 7.230.000 lei vechi.
Recursul este întemeiat.
La filele 32-33 în dosarul de fond se află cererea întocmită de reclamant prin care solicită constatarea că se află în situația prevăzută de art. 74 C. proc. civ. și acordarea scutirii integrale de plată a taxei de timbru pentru patru motive detaliate.
La această cerere reclamantul a anexat dovezile în susținerea acestei solicitări (filele 34-39).
Cererea a fost soluționată prin respingerea conform celor consemnate în practicaua sentinței civile 24 din 12 ianuarie 2006, după mai multe termene acordate în cauză și amânarea pronunțării pentru depunerea actelor justificative în susținerea scutirii.
Apelul declarat de reclamant se referă în principal la nemotivarea soluției de respingere a cererii de acordare a scutirii de la plata taxei de timbru.
în instanța de apel reclamantul apelant a mai formulat o cerere de scutire integrală de la plata taxei de timbru aferentă acțiunii (filele 15-17 în dosarul Curții de apel). Nici această cerere nu a fost analizată de instanța de apel.
Respingând apelul fără să se ocupe de cererea formulată pentru soluționarea acordării asistenței judiciare, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 124 alin. (6) C. proc. civ., și a pronunțat în sensul acesta o soluție nelegală cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Codul de procedură.
Nu s-a observat că a fost întemeiată critica apelantului în sensul că cererea sa de scutire de plata taxei de timbru, formulată în temeiul art. 74 C. proc. civ. a fost respinsă prin practicaua sentinței civile atacate fără ca instanța să ofere o motivare impusă de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și fără să fie de altfel analizată în conținut și cât privește probele anexate în susținerea ei.
Instanța de apel nu a analizat această critică și s-a mărginit să constate că sancțiunea anulării acțiunii în lipsa îndeplinirii obligației de plată anticipată a taxei de timbru este legală.
Au fost ignorate în acest fel circumstanțele de fapt ale acțiunii și anume formularea cererii de asistență judiciară practic nerezolvată.
Constatând că sunt întrunite în cauză condițiile de invocare a criticilor formulate, văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. a fost admis apelul ca fondat și a fost desființată sentința civilă 23 din 12 ianuarie 2006 a Tribunalului Galați.
Cauza a fost trimisă la instanța de fond spre rejudecare urmând ca instanța să analizeze și să pronunțe asupra cererii de acordare a asistenței judiciare formulată de reclamant în temeiul art. 74 C. proc. civ.
← ICCJ. Decizia nr. 10209/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10208/2006. Civil → |
---|