ICCJ. Decizia nr. 10398/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 3 decembrie 2004 reclamantul M.O.D. a contestat legalitatea dispoziției nr. 3284 emisă la 27 august 2004 de Primarul General al Municipiului București, solicitând în contradictoriu cu Primăria Municipiului București și Prefectura Municipiului București anularea acesteia, acordarea de despăgubiri bănești la valoarea actuală de circulație a apartamentului nr. 2 situat în imobilul din București și cheltuieli de judecată.
în motivarea contestației, reclamantul a arătat că prin dispoziția atacată i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului mai sus individualizat, s-a stabilit o valoare echivalentă în sumă de 1.661.361.000 lei (48.833 dolari SUA), realizându-i-se oferta ca, în limita acestei sume, să opteze pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital, ofertă inferioară valorii reale a imobilului.
Prin sentința nr. 1148 din 10 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis contestația, a anulat dispoziția și a obligat intimata Primăria Municipiului București să emită decizie de restituire în echivalent sub formă de despăgubiri bănești în valoare de 2.013.666.518 lei pentru imobilul în litigiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației, dacă imobilul nu a fost vândut până la intrarea în vigoare a legii.
Alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 10/2001 stipulează că, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcție, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
în cauză instanța a apreciat că măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii, oferite în echivalent de către unitatea investită potrivit legii, cu soluționarea notificării, care în speță este Primăria Municipiului București.
în consecință Prefectura Municipiului București neavând calitate procesuală pasivă a fost scoasă din cauză.
împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamantul și pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General.
Astfel, reclamantul M.O.D., critică hotărârea tribunalului, arătând că instanța de fond trebuia să anuleze art. 2,art. 3 și art. 4 din dispoziția contestată și să stabilească valoarea echivalentă a imobilului în litigiu la 2.013.666.518 lei dispunând, nu emiterea unei decizii, ci restituirea prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești la această valoare.
Apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General vizează motive de nelegalitate referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 9-10 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și că instanța trebuia să stabilească măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
S-a arătat că, potrivit noilor reglementări, valoarea echivalentă a imobilului urmează a fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și că, în mod eronat, instanța a obligat unitatea deținătoare să emită decizie de restituire prin echivalent.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 390/A din 15 iunie 2006 a admis apelurile reclamantului și pârâtei.
A schimbat în parte sentința Tribunalului București, în sensul că a anulat art. 2,art. 3 și art. 4 din dispoziția nr. 3284/2004 emisă de Primarul General al Municipiului București și a stabilit valoarea echivalentă a imobilului cu cotă indiviză de teren aferentă acestuia, la 2.013.666.518 lei.
A dispus obligarea pârâtei la restituirea în echivalent sub formă de despăgubiri bănești, înlăturând obligația acesteia de a emite o nouă decizie.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1148 din 10 octombrie 2005 referitoare la anularea deciziei contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că Tribunalul București a procedat în mod greșit la obligarea pârâtei Primăria Municipiului București, prin Primarul General de a emite o nouă decizie, aceasta având facultatea de a modifica dispoziția contestată și de a stabili valoarea echivalentă a imobilului conform expertizei, la 2.013.666.518 lei, obligând pârâta la restituirea în echivalent sub formă de despăgubiri bănești.
împotriva deciziei Curții de Apel București a exercitat calea de atac a recursului, pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General, criticând-o pentru aplicarea greșită a legii, conform motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
S-a arătat în esență, că, în raport de noile reglementări aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare s-au stabilit noi proceduri de acordare a despăgubirilor, acestea fiind de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recursul este fondat.
Reclamantul O.M.D. a investit Tribunalul cu soluționarea unei contestații întemeiată, în drept pe dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în vechea reglementare, în vigoare la 2 decembrie 2004, data introducerii acțiunii în justiție solicitând anularea acesteia și acordarea despăgubirilor bănești la valoarea actuală de circulație a imobilului în litigiu.
Este de observat că anterior pronunțării sentinței Tribunalului București (10 octombrie 2005) au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 247/2005 și că au fost abrogate prevederile art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 prin care se acordau despăgubiri bănești.
în reglementarea actuală, legiuitorul a stabilit la Capitolul V Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, conform art. 16-18 din Legea nr. 247/2005.
Astfel, potrivit alin. (2) al art. 16 "notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoțit de deciziile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor".
Actul normativ de modificare stabilește această procedură conform art. 24 din Legea nr. 247/2005 pentru cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, dar se constată că notificanții sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri, dosarul urmând a fi înaintat Secretariatului Comisiei Centrale, cum este și cazul dedus judecății.
Ca atare, apreciind că instanțele au aplicat greșit Legea nr. 10/2001 acordând despăgubiri bănești, deși aceste prevederi erau abrogate, înalta Curte a făcut aplicarea art. 314 C. proc. civ. și în rejudecare a casat decizia Curții de Apel și sentința tribunalului și a anulat pct. 2 al dispoziției nr. 3284 din 27 august 2004 emisă de Primarul General al Municipiului București.
A obligat pârâtul să completeze dispoziția mai sus menționată în sensul de a propune reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent, în acord cu Legea nr. 247/2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5372/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4903/2006. Civil → |
|---|
