ICCJ. Decizia nr. 2765/200<. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2765
Dosar nr. 8893/200
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 21 martie 2003, reclamanţii N.V. şi N.P. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi, solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie privind imobilul teren în suprafaţă de 1508 mp, situat în Iaşi.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au fost proprietarii terenului menţionat, dobândit prin succesiune legală de la ascendentul lor comun P.N., decedat la 4 noiembrie 1979, iar în anul 1980 au fost obligaţi să doneze imobilul statului român, ofertă de donaţie acceptată de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Iaşi, prin Decizia nr. 399 din 9 iunie 1980, dar că ulterior acestui moment, contractul de donaţie nu s-a încheiat în forma solemnă impusă de lege, respectiv forma autentică.
Reclamanţii au mai arătat că actul juridic s-a încheiat şi cu încălcarea condiţiilor de fond privind obiectul, consimţământul şi cauza.
Prin sentinţa civilă nr. 9368 din 24 septembrie 2003 Judecătoria Iaşi admite acţiunea promovată de reclamanţi şi constată nulitatea absolută a donaţiei privind terenul în suprafaţă de 1508 mp situat în Iaşi, acceptată prin Decizia nr.309 din 9 iunie 1980 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al judeţului Iaşi.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Iaşi.
A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 434 din 5 aprilie 2004, a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant legal al Statului Român, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
A schimbat restul dispoziţiilor sentinţei şi a respins cererea de aderare la apelul Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant legal al Statului Român, formulată de reclamanţii N.V. şi N.P.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că donaţiile făcute Statului Român au fost reglementate prin Decretul nr. 478 din 10 decembrie 1954 care în art. 2 alin. (2) se prevedea că: „Donaţiile oferite Sfaturilor populare se acceptă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional sau Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei R.P.R."
În aceste condiţii Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă de reprezentant legal al Statului Român, ci Comitetul Executiv al Consiliului Popular Judeţean Iaşi, parte ce nu a fost chemată în judecată, de reclamanţi.
A menţinut dispoziţiile sentinţei apelate prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Iaşi şi cele referitoare la respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, întrucât acţiunea în constatarea nulităţii donaţiei este imprescriptibilă extinctiv.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen reclamanţii N.V. şi N.P., invocând cazul de casare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că Statul Român are calitate procesuală pasivă, iar cât priveşte calitatea de reprezentant a statului, în instanţă, aceasta rezultă din dispoziţiile art. 3 pct. 54 din HG nr. 1574/2003, fiind stabilită în favoarea Ministerului de Finanţe.
Recursul declarat este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, printre alte menţiuni şi semnătura.
În speţă, recursul a fost declarat pentru recurenţi de către avocat P.P.T. şi nu a fost semnat de către aceasta din urmă sau de către recurenţi.
Or, nulitatea prevăzută de art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., este o nulitate de ordine publică, absolută, care au în vedere o bună administrare a justiţiei.
Semnătura atestă voinţa recurenţilor de a declanşa procesul civil, cât şi exactitatea conţinutului cererii de recurs.
Având în vedere că, pe de altă parte, nu există motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, în legătură cu hotărârea atacată, urmează a constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanţii N.V. şi N.P. împotriva deciziei nr. 434 din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5111/2019. Civil | ICCJ. Decizia nr. 192/2006. Civil → |
|---|
