ICCJ. Decizia nr. 4572/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4572
Dosar nr. 1522/118/2006
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 24 martie 2008 Tribunalul Constanţa a admis cererea formulată de reclamantele S.E. şi R.V. prin mandatar M.I. în contradictoriu cu Municipiul Constanţa prin Primar, a anulat parţial dispoziţia nr. 2174 din 18 iulie 2006 emisă de pârât, a dispus restituirea în natură a diferenţei de teren de 227 mp situată în Constanţa, identificată prin raportul de expertiză topo efectuat în cauză, a respins cererea formulată de M.I. şi M.E. privind anularea dispoziţiei şi restituirea terenului ca nefondată şi a luat act de renunţarea la judecata capetelor de cerere privind plata folosului nerealizat de la data preluării imobilului până la formularea cererii de restituire şi la suportarea cheltuielilor pentru aducerea imobilului la starea iniţială.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că recurentele S.E. şi R.V. au calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea în natură a diferenţei de teren de 227 mp, iar cererea formulată de M.I. şi M.E. privind anularea dispoziţiei nr. 2174 din 18 iulie 2006 este nefondată întrucât aceştia au calitatea de promitenţi cumpărători cu privire la imobilul în litigiu.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar învederând lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor, care au vândut bunul litigios, calitatea procesuală activă fiind preluată de dobânditorii bunului. Instanţa a acordat plus petita în această situaţie. S-a mai învederat că greşit a fost restituită în natură suprafaţa de 227 mp teren întrucât aceasta este afectată de construcţia unui bloc de locuinţe, fiind ocupată de spaţiu verde şi aleea de acces.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 186C din 15 septembrie 2008 a respins apelul reţinând că reclamantele au calitatea de a sta în proces. Acestea, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2032 din 17 august 2006 au înstrăinat terenul de 227 mp numiţilor M.I. şi M.E. cu condiţia ca dreptul de proprietate să fie transmis după admiterea contestaţiei şi restituirea integrală a suprafeţei de 632,60 mp, în care sunt incluşi şi cei 227 mp, care a aparţinut autorului lor.
Al doilea motiv de apel nu a fost reţinut întrucât nu s-a precizat referitor la ce anume s-a pronunţat instanţa plus petita.
Suprafaţa de teren de 227 mp, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză este liberă, nefiind afectată pentru buna folosire a blocului de locuinţe cum susţine apelantul.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive.
- prin vânzarea dreptului litigios reclamantele au pierdut calitatea procesuală activă
-acordând reclamantelor suprafaţa rezultată din măsurătorile expertului, mai mare decât cea rezultată din titlul de proprietate, instanţa a acordat plus petita
-suprafaţa de 227,34 mp nu se poate restitui în natură fiind afectată de construcţia blocului A5.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii 10/2001 persoanele îndreptăţite la restituirea imobilelor preluate abuziv, respectiv foştii proprietari sau moştenitorii acestora, pot formula contestaţia prevăzută de art. 26. Ca atare numai aceste persoane au calitate procesuală activă în justiţie.
În speţă, reclamantele au dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că sunt singurele moştenitoare ale foştilor proprietari, E. şi D.S., astfel încât nu se poate reţine că nu ar avea calitate procesuală activă.
Contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2006 între reclamante şi numiţii M.I. şi M.E., depus la filele nr. 151-153 ale dosarului de fond, nu este relevant în cauză. Prin acest contract reclamantele au vândut un bun viitor, respectiv suprafaţa de 227 mp teren, care nu exista în patrimoniul lor la data perfectării, stipulând expres ca dreptul de proprietate se va transmite la momentul când bunul se va putea individualiza, după finalizarea prezentului şi intrarea efectivă în posesie. Este evident că vânzarea nu a afectat în nici un fel calitatea procesuală activă a reclamantelor, respectiv aceea de persoane îndreptăţite la restituirea imobilului, iar în speţă poziţia procesuală a reclamantelor nu poate fi preluată de către cumpărători pentru simplul motiv că aceştia, fiind terţi faţă de dispoziţia contestată, nu au abilitatea legală de a formula contestaţia.
Instanţa nu s-a pronunţat plus petita, ci în limitele investirii.
Prin contestaţia formulată reclamantele au solicitat restituirea în natură şi a suprafeţei de 227 mp teren, întrucât prin dispoziţia nr. 2174/2006 pârâtul Municipiul Constanţa a restituit în natură doar terenul de 395 mp (filele 6-7 ale dosarului de fond) din întreaga suprafaţă de 632,60 mp deţinută de autorii reclamantelor în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 531 din 1 martie 1942 (fila 100 a dosarului de fond).
Restituind şi suprafaţa de 227 mp nu se poate susţine că instanţa a acordat reclamantelor mai mult teren decât au deţinut autorii lor în proprietate, întrucât însumând suprafaţa de 395 mp acordată prin dispoziţia contestată cu cei 227 mp restituiţi prin Decizia atacată rezultă suprafaţa de 622 mp, iar, aşa cum am arătat anterior, autorii reclamantelor au fost proprietarii unei suprafeţe de 632,60 mp.
Nu poate fi primită nici ultima critică inserată în motivarea recursului.
Raportul de expertiză topo efectuat în cauză (filele 179-187 ale dosarului de fond) a concluzionat că întreaga suprafaţă de 632,9 mp rezultată în urma măsurătorilor, potrivit configuraţiei actuale a zonei se poate restitui în natură deoarece nu afectează blocurile de locuinţe din vecinătate şi nici accesul la acestea.
Faţă de aceste considerente recursul este nefondat şi se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar împotriva deciziei nr. 186 C din 15 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4988/2006. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 436/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
