ICCJ. Decizia nr. 5369/201/. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5369
Dosar nr. 20201/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 octombrie 2003, reclamanţii A.I. şi A.D. au chemat în judecată pe pârâţii A.I.I. şi A.E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.1309 din 16 aprilie 2003 d către notarul public R.F.
Reclamanţii au susţinut că, prin contractul menţionat, au fost deposedaţi în mod ilicit, imoral, cu încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri, de proprietatea asupra bunurilor înscrise în acesta.
Astfel, reclamanţii au constatat că şi-au pus semnătura pe un contract de vânzare–cumpărare, deşi s-au înţeles cu pârâţii şi au avut reprezentarea semnării unui contract de întreţinere.
Prin sentinţa nr. 1437 din 23 martie 2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acţiunea, ca nefondată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că în cuprinsul contractului de vânzare–cumpărare a cărui constatare a nulităţii se cere a fost înscris preţul şi că acesta a fost achitat.
În acelaşi contract este înserată menţiunea privind citirea contractului anterior semnării şi că părţile au constatat că acesta corespunde voinţei şi condiţiilor stabilite de comun acord.
Reclamanţii nu au făcut dovada cauzei de nulitate invocată, iar consemnările menţionate nu pot fi combătute decât pe calea procedurii înscrise în fals.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamanţii au declarat apel, susţinând că nu au fost asistaţi la semnarea contractului în condiţiile art. 30 din Legea nr. 17/2000, că au fost transportaţi cu forţa la notariat şi forţaţi să semneze actul fără al citi, că pârâţii au pregătit această situaţie administrându-le în perioada anterioară medicamente de tip drog, că au discernământul diminuat, că preţul nu a fost achitat şi că în realitate au intenţionat să încheie un contract de întreţinere.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1839/A din 17 septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că prima instanţă s-a pronunţat legal, în limitele sesizării.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanţii au declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reinterând criticile formulate în apel, reclamanţii au solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză, în sensul admiterii şi constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare–cumpărare...
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor art. 1171-1174 C. civ. rezultă că înscrisul autentic, dacă cel puţin aparent a fost regulat întocmit, se bucură de prezumţia de autenticitate.
Sub aspectul puterii doveditoare, menţiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la fapte materiale săvârşite de agentul instrumentator, notarul în acest caz, sau la cele petrecute în faţa sa şi constatate de către acesta prin propriile simţuri, în timp ce se afla în exerciţiul funcţiunii şi în limitele competenţei sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.
În contractul menţionat (fila 3 din dosarul de fond), notarul a constatat următoarea declaraţie făcută în faţa sa „Subsemnatele părţi, declarăm că înainte de semnarea actului, am citit personal cuprinsul acestuia, constatând că el corespunde voinţei şi condiţiilor stabilite de noi părţile de comun acord, drept pentru care semnăm mai jos".
Cum nu s-a cerut înscrierea în fals, în mod judicios prima instanţă a respins acţiunea reclamanţilor, cu această motivare.
Sub acelaşi aspect al puterii doveditoare, menţiunile făcute numai pe baza declaraţiilor părţilor, cu referire în cauză la plata preţului anterior semnării contractului în formă autentică, fără a fi verificate personal de notar, sunt prezumate a fi autentice până la proba contrară.
Or, această probă nu a fost făcută de către reclamanţi.
Ca atare, respingând apelul şi menţinând sentinţa atacată, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de reclamanţi, aşa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici...
În apel reclamanţii au invocat şi alte motive, vizând nulitatea relativă.
Or, în raport de dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., în mod judicios apelul a fost respins sub aspectul acestor critici.
Este de reţinut că, deşi a reţinut judicios aspectul modificării neprocedurale a acţiunii în apel, instanţa de control a examinat totuşi cauza şi sub aspectul acestor motive, pe care le-a găsit neîntemeiate, apreciere ce se constată a fi corectă.
Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A.I. şi A.D. împotriva deciziei nr. 1839A din 17 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4351/2014. Civil → |
|---|
