ICCJ. Decizia nr. 5654/2006. Civil
| Comentarii |
|
Reclamantul A.I. a chemat în judecată Primăria comunei Lungești solicitând instanței anularea dispoziției nr. 352/2003, emisă de primar.
Acțiunea a fost respinsă de Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr. 797/2004, cu motivarea că întreaga suprafață de teren este ocupată de construcții publice sau a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor funciare pentru alte persoane, și nu poate fi restituită în natură.
Reține tribunalul, că măsurile stabilite prin dispoziția contestată sunt corecte, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, prin acordarea de titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți, în funcție de opțiunea sa, în baza art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 283 A din 15 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cu motivarea că terenul în discuție face obiectul Legii nr. 18/1991 și nu se poate solicita restituirea lui în baza Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
Recurentul arată că terenul care formează obiectul litigiului este situat în intravilanul localității și nu se include în suprafața de 0,88 ha, la care se referă instanța de apel, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii. Legea nr. 10/2001 are un caracter de complinire, în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu în domeniul imobilelor, în sensul că se aplică și terenurilor intravilane, care nu au fost restituite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Recurentul mai arată că instanța de apel a făcut o analiză superficială a art. 1 din Legea nr. 10/2001și că a folosit sintagma recurent în loc de apelant.
Consideră recurentul, că este lipsit de relevanță faptul că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în baza Legii nr. 18/1991, deoarece acest fapt nu înseamnă că terenul nu putea fi solicitat și în raport de Legea nr. 10/2001.
în opinia recurentului, decizia cuprinde motive contradictorii, întrucât pe de o parte se arată că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar pe de altă parte se arată că Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 18/1991 au stat la baza stabilirii regimului juridic al imobilului.
Se mai arată de către recurent, că hala de producție a fost construită pe teren după anul 1990 și fără autorizație.
Referitor la suprafața de teren de 145 mp, recurentul arată că nu reprezintă proprietate publică, iar terenul în litigiu nu este cuprins în suprafața de 0,88 ha.
Intimata a formulat întâmpinare, arătând că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă.
Recursul este întemeiat.
Greșit prin hotărârea atacată s-a respins apelul declarat de reclamant, pentru aspecte care nu au fost reținute prin dispoziția contestată și sentința apelată, fără ca instanța de apel să cerceteze motivele de apel formulate de reclamant și fără să stabilească deplin situația de fapt în raport de care să poată fi aplicate prevederile Legii nr. 10/2001, invocate de apelant.
Prin dispoziția contestată a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 2250 mp, situat în comuna Lungești punctul "Ceair școală", județul Vâlcea, însă a fost stabilit în beneficiul reclamantului dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, prin acordarea de titluri de valoare nominală sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea sa, iar tribunalul, prin sentința apelată numai de reclamant, a reținut că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent și că restituirea în natură nu este posibilă, pentru că terenul este ocupat cu construcții, iar parte din el a fost atribuit altor persoane în temeiul legilor fondului funciar.
Emitentul dispoziției contestate, care a recunoscut dreptul reclamantului la măsuri reparatorii, a confirmat că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001, iar instanța de apel a reținut că bunul nu face obiectul acestei legi, fără să administreze probe pentru stabilirea următoarelor împrejurări:
- dacă terenul a fost preluat de stat, când a fost preluat și în ce condiții;
- cine stăpânește în prezent suprafața de 2250 mp teren care face obiectul procesului, care este destinația acestui teren, când s-a edificat construcția existentă pe teren și dacă edificarea ei a fost autorizată în condițiile legii.
- dacă această suprafață de teren se include în suprafața de 0,88 ha teren, cu care reclamantul este înscris în anexa 40, întocmită în baza Legii nr. 1/2000.
Aceste împrejurări se impuneau a fi stabilite prin administrarea probei cu înscrisuri și dacă era necesar și a probei cu o nouă expertiză.
Reținând cu o motivare generală și contradictorie că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, nestabilind deplin situația de fapt și neanalizând motivele de apel formulate de reclamant, instanța de apel nu a cercetat în fond cererea apelantului.
Pentru considerentele expuse, conform art. 312,art. 314 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de reclamant, a fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriul necesar pentru stabilirea împrejurărilor sus-menționate și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6329/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5372/2006. Civil → |
|---|
