ICCJ. Decizia nr. 570/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 570
Dosar nr. 2790/57/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 369 din 19 aprilie 2006, Tribunalul Alba a respins contestaţia formulată de contestatoarea H.H.I. împotriva dispoziţiei nr. 3 din 27 ianuarie 2005 şi a dispoziţiei nr. 358 din 17 februarie 2005 emise de intimatul Primarul comunei Cetatea de Baltă.
Instanţa a reţinut că, prin notificarea trimisă Prefecturii Judeţului Alba şi transmise apoi Primăriei comunei Cetatea de Baltă, contestatoarea a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în C.F. 46, 572, 515, 18, 572, 950, 3277 cu nr. top 535 şi 535/6/2, 681, 630 situate în Cetatea de Baltă.
Prin dispoziţia nr. 3 din 4 ianuarie 2005, emisă de Primarul comunei Cetatea de Baltă, s-a constatat că este imposibilă restituirea în natură a imobilului şi s-a stabilit ca valoare echivalentă suma de 326.675.000 lei conform avizului Direcţiei Generale a Finanţelor Alba.
În motivarea dispoziţiei s-a reţinut că imobilul solicitat, alcătuit din casă şi curte în suprafaţă de 4427 mp şi grădină în suprafaţă de 260 mp, aparţinând antecesorului petentei, K.G., a fost preluat abuziv de Statul Român în 1949 şi, deoarece a fost demolat, iar pe teren s-a construit Şcoala Generală din localitate, restituirea în natură nu mai este posibilă, stabilindu-se valoarea echivalentă.
În privinţa terenurilor agricole situate în extravilanul comunei, s-a constatat că nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât retrocedarea lor s-a cerut şi în baza Legii nr. 1/2000.
Ca urmare a controlului efectuat de Prefectura Judeţului Alba, a fost modificată Dispoziţia nr. 3/2005 sus precizată, prin Dispoziţia nr. 358 din 8 februarie 2005 în ce priveşte art. 2, care a fost completat în sensul acordării de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita valorii echivalente stabilită la 326.675.000 lei.
Cu privire la criticile contestatoarei privind tipul de măsuri reparatorii stabilite de intimat, instanţa de fond a reţinut că prin Legea nr. 247/2005 a fost abrogat capitolul din Legea nr. 10/2001 referitor la despăgubirile băneşti, astfel că în prezent Comisia Centrală constituită conform noii legi urmează a stabili despăgubirile la care este îndreptăţită contestatoarea în condiţiile legii speciale.
Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea a declarat apel, fără însă a-l motiva.
În temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel s-a pronunţat pe fond pe baza celor invocate la prima instanţă.
Astfel, prin Decizia nr. 331/A din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul.
Instanţa a constatat că soluţia primei instanţe este corectă.
Imobilul fiind demolat, restituirea în natură nu mai este posibilă, iar dispoziţia emisă de Primarul comunei Cetatea de Baltă a fost corect modificată de Prefectura Judeţului Alba în sensul acordării de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita valorii echivalente stabilite la 326.675.000 lei.
A mai reţinut instanţa şi că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, evaluările imobilelor nu mai pot fi cenzurate de către instanţă, urmând a fi înaintate Comisiei Centrale constituite în baza Legii nr. 247/2005.
Cu privire la terenurile din extravilan s-a reţinut că nu mai pot face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că au fost solicitate în baza Legii nr. 1/2000.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat recurs, invocând motive prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat trimiterea dosarului spre soluţionare instanţei competente.
Recurenta-contestatoare a susţinut, în esenţă, că, deşi a contestat suprafaţa de teren pentru care a solicitat despăgubiri, instanţele nu au verificat dacă, din totalul de 7027 mp înscrişi în C.F. nr. 46 Cetatea de Baltă nu se impunea restituirea în natură a unei părţi din teren, deoarece şcoala şi curtea acesteia nu ocupă decât câteva sute de metri.
Recurenta a criticat şi faptul că instanţele nu au verificat legalitatea raportului de expertiză, deşi a solicitat expres acest lucru.
Cu privire la tipul de măsură reparatorie, recurenta consideră că instanţele nu au respectat principiul neretroactivităţii legii, precizând că raporturile juridice s-au legat sub imperiul Legii nr. 10/2001, iar adoptarea ulterioară a Legii nr. 247/2005 nu poate să modifice tipul de măsură reparatorie acordată.
Recursul se va admite pentru considerentele ce urmează.
Problema aplicabilităţii dispoziţiilor cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor în cazul deciziilor (dispoziţiilor) emise anterior intrării în vigoare a acelei legi, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, a fost statuată prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.
Astfel s-a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Se arată în considerentele deciziei nr. 52/2007, că, aşa cum reiese din cele 2 alineate ale art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, legiuitorul a înţeles să facă distincţie între notificările ce erau deja soluţionate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziţii a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se referă alin. (1) şi notificările care nu erau încă soluţionate într-o asemenea modalitate, în privinţa cărora s-a reglementat, în cuprinsul alin. (2) să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoţite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
Din perspectiva reglementării de ansamblu a conţinutului art. 16 alin. (1) şi (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin notificări soluţionate până la data intrării în vigoare a noii legi nu pot fi înţelese decât acele notificări pe baza cărora entităţile investite au emis decizii sau dispoziţii motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum şi cuantumul acestora, neatacate în instanţă în termenul prevăzut în art. 24 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 26 după modificare).
Ca urmare, Înalta Curte a statuat că deciziile sau dispoziţiile care se aflau pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestaţie, ca şi cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanţelor judecătoreşti, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, atât timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (art. 26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
În măsura în care, în cazul notificărilor soluţionate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, contestaţiile formulate privesc nu doar îndreptăţirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, ci şi, după caz, natura sau întinderea acestora, instanţele se vor pronunţa asupra contestaţiilor în limitele investirii lor, în baza principiului plenitudinii de competenţă.
În speţă, Primarul comunei Cetatea de Baltă a emis dispoziţia nr. 3, prin care a constatat că este imposibilă restituirea în natură a imobilului, stabilindu-se ca valoare echivalentă suma de 326.675.000 lei, la data de 4 ianuarie 2005, în mod evident înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 la data de 22 iulie 2005, data publicării ei în Monitorul Oficial.
Totodată, faţă de data emiterii dispoziţiei nr. 358 din 17 februarie 2005, de completare a dispoziţiei anterioare nr. 3 din 4 ianuarie 2005 şi prevederile Legii nr. 10/2001, se constată că H.H.I. a contestat în termen dispoziţia emisă.
Faţă de considerentele de mai sus, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., instanţa va admite recursul şi, conform art. 313 din acelaşi cod, va casa Decizia pronunţată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, întrucât, aplicând dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanţa nu a mai intrat în analiza pe fond a criticilor reclamantei.
Atât felul măsurilor reparatorii de care urmează a beneficia reclamanta, cât şi întinderea valorii măsurilor reparatorii prin echivalent urmează a fi stabilite de instanţă, în limitele investirii sale.
De asemenea, instanţa de trimitere va avea în vedere şi criticile referitoare la respingerea cererii de restituire în natură a imobilului şi va califica situaţia juridică şi de fapt a terenului în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta H.H.I. împotriva deciziei nr. 331 A din 8 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 598/2006. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 51/200/. Civil → |
|---|
