ICCJ. Decizia nr. 582/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 582.
Dosar nr. 3715/33/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 6444/2005, reclamanţii T.M.O., T.E. şi L.M. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj Napoca, anularea dispoziţiei nr. 1891 din 22 iulie 2005 întocmită de pârât şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii pentru acordarea despăgubirilor băneşti, întrucât suma stabilită nu reflectă valoarea imobilului.
S-a arătat în motivarea cererii că imobilul, casă şi teren în suprafaţă de 500 mp, a aparţinut antecesoarei reclamanţilor, T.M.V., că acesta a fost înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 chiriaşilor şi că valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent stabilită la suma de 94.232 lei nu corespunde valorii reale a imobilului, care se află într-o zonă rezidenţială.
Prin sentinţa nr. 456 din 10 mai 2006 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi în consecinţă a anulat în parte dispoziţia atacată, obligând pe primar să emită ofertă de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, (înscris iniţial în C.F. nr. 19629 Cluj cu nr.top 10317/2) la valoarea de circulaţie de 413.418 lei (echivalentul a 122.562 Euro).
Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că într-adevăr, valoarea de circulaţie a imobilului este mult mai mare decât cea reţinută prin dispoziţia primarului, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Pe de altă parte, întrucât la momentul preluării bunului prin expropriere au fost plătite despăgubiri, s-a stabilit ca la data emiterii noii dispoziţii, să fie avută în vedere diminuarea valorii de circulaţie cu valoarea actualizată a despăgubirilor încasate.
În ce priveşte natura măsurilor reparatorii, a fost apreciată neîntemeiată pretenţia formulată de contestatori, de acordare a despăgubirilor băneşti în locul posibilităţii de a opta pentru acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau pentru titluri de valoare nominală, faţă de dispoziţiile modificatoare ale Legii nr. 247/2005, potrivit cărora, atât cuantumul final, cât şi felul măsurilor reparatorii se stabilesc de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., tribunalul a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamanţi, apreciind că nu poate fi reţinută culpa procesuală a pârâtului, întrucât reclamanţii au declanşat controlul judiciar şi au acceptat suportarea costurilor expertizei judiciare.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi.
Reclamanţii au criticat soluţia pentru neacordarea cheltuielilor de judecată.
Criticile formulate de pârât, îndreptate împotriva fondului soluţiei, au făcut referire la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, respectiv, la faptul că măsurile reparatorii propuse prin Decizia/dispoziţia unităţii (entităţii) învestite cu soluţionarea notificării, se definitivează de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi constau în titluri de despăgubiri.
Ambele apeluri au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 264/A din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Potrivit considerentelor deciziei, s-a reţinut caracterul nefondat al criticilor reclamanţilor referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată în condiţiile în care nu poate fi reţinută vreo culpă procesuală a pârâtului, deoarece după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, a fost vorba de dreptul de opţiune al părţii, în efectuarea expertizei întemeiate pe dispoziţiile legii noi.
În privinţa apelului pârâtului, instanţa a constatat că dispoziţia atacată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, cu prevederile modificatoare aduse de Legea nr. 10/2001 şi ca atare, persoana ale cărei drepturi sunt lezate de respectivul act, se bucură de toate drepturile procesuale prevăzute de legea sub imperiul căreia a fost emis actul atacat.
De aceea, faptul că prin dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-au adus modificări, atât în privinţa competenţelor de evaluare, cât şi în privinţa entităţii învestite cu emiterea deciziilor reprezentând titluri de despăgubiri, nu atrage nelegalitatea hotărârii tribunalului.
Pe de o parte, dispoziţia trebuia analizată în funcţie de legea aplicabilă la momentul emiterii actului, iar pe de altă parte, evaluarea cuprinsă în sentinţa primei instanţe îşi păstrează caracterul obiectiv, iar nu de obligaţie, din perspectiva dispoziţiilor art. 16 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 247/2005.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul municipiului Cluj Napoca, aspectele de nelegalitate învederate constând în următoarele:
Stabilirea de către instanţă a cuantumului măsurilor reparatorii s-a făcut în mod greşit, faţă de dispoziţiile modificatoare ale Legii nr. 247/2005, potrivit cărora deciziile/ dispoziţiile în care s-au consemnat sume de bani, precum şi cele care conţin propuneri motivate de acordare a despăgubirilor, se transmit Secretariatului Comisiei Centrale, care la rândul său, le transmite evaluatorului sau societăţii de evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Pe cale de consecinţă, raportat la dispoziţiile cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent pot consta doar în titluri de despăgubiri.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
Intimaţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că demersul judiciar al acestora a fost îndreptăţit, întrucât dispoziţia a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar neatacarea acesteia în instanţă ar fi însemnat că acceptă valoarea despăgubirilor, ceea ce nu corespundea însă realităţii.
Recursul este nefondat.
În speţă, instanţele au făcut în mod corect aplicarea principiului tempus regit actum, verificând legalitatea dispoziţiei atacate din punct de vedere al legii în vigoare la momentul emiterii acesteia.
Nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor înscris în actul entităţii învestite cu soluţionarea notificării, reclamanţii au avut deschisă calea procedurii judiciare (în condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001), în cadrul căreia s-a stabilit valoarea despăgubirilor, raportată la valoarea de circulaţie a imobilului, determinată pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză.
Faptul că, potrivit actualei reglementări instituite prin Legea nr. 247/2005 (art. 16 din Titlul VII) natura măsurilor reparatorii este alta şi constă doar în titluri de despăgubiri ce pot fi eliberate doar de Comisia Centrală, nu influenţează asupra legalităţii soluţiei adoptate.
Emiterea titlurilor de despăgubiri este o etapă ulterioară determinării cuantumului acestora, iar prin hotărârile pronunţate, instanţele nu au dispus asupra acestor măsuri reparatorii.
Aşa cum în mod corect s-a reţinut în considerentele deciziei atacate, în procedura judiciară s-a modificat doar cuantumul sumei propuse spre despăgubire, obligaţia de emitere a titlurilor de despăgubire corespunzătoare transferându-se, în temeiul art. 16 alin. (7)-(8) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faţă de considerentele arătate, critica de nelegalitate formulată în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost găsită neîntemeiată.
În ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că indicarea acestuia s-a realizat pur formal, în condiţiile în care recurentul nu a arătat ce act juridic dedus judecăţii ar fi fost interpretat în mod greşit, schimbându-i-se natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic, pentru a face posibilă ipoteza textului de lege.
În consecinţă, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 264/A din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5834/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5779/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
