ICCJ. Decizia nr. 5880/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5880
Dosar nr. 27.310/3/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcţia Generală de Paşapoarte a cerut la data de 22 august 2006 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către C.L. a dreptului său la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâta a fost returnată din Spania la data de 4 mai 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Instanţa sesizată, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1068 din 8 septembrie 2006, prin care a respins ca nefondată cererea de mai sus.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 37/A din 13 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul Parchetului şi a anulat ca netimbrat apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs.
Direcţia Generală de Paşapoarte a arătat că greşit instanţa de apel i-a anulat ca netimbrat apelul, deoarece a achitat taxa judiciară de timbru şi precizează că depune în recurs copie certificată de pe ordinul de plată, fără a anexa, însă, nici un înscris.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut, în esenţă, că hotărârea este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece acţiunea reclamantei trebuie admisă.
Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate pentru argumentele care succed.
Referitor la recursul reclamantei, se constată că susţinerea acesteia este neîntemeiată.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, deşi reclamanta a afirmat că a depus în original dovada achitării taxei judiciare de timbru, nu rezultă acest lucru.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, nefăcându-se dovada achitării acestei taxe, în mod corect apelul reclamantei a fost anulat ca netimbrat.
Cu privire la recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, instanţa reţine următoarele:
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetăţean român la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislaţiei naţionale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanţă deplină cu legislaţia comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) şi (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motiv de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Aşadar, contrar susţinerilor recurentei, simpla returnare a cetăţeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dimpotrivă, reclamanta avea obligaţia rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. şi din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecinţa unei fapte care o justifică şi care a fost săvârşită de pârât.
În consecinţă, recursul va fi respins potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Direcţia Generală de Paşapoarte şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 37/A din 13 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5958/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5869/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
