ICCJ. Decizia nr. 5894/2006. Civil
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5894 din 15 iunie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 343 din 26 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia formulată de reclamanta A.N.C.M-U.C.E.C.O.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta nu a depus acte care să ateste dreptul său de proprietate şi calitatea de succesoare în drepturi cu privire la imobilul revendicat, nici în faza administrativă, nici în cursul procesului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 2624/A din 14 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, reţinând că reclamanta este continuatoare în drepturi a U.C.C.M. din România, înfiinţată în anul 1951, fapt ce rezultă din art. 1 alin. (1) al statutului A.N.C.M-U.C.E.C.O.M., adoptat de Congresul Cooperaţiei Meşteşugăreşti din 1-2 iunie 2001, însă apelanta nu a individualizat imobilul şi nu a dovedit dreptul de proprietate al U.C.E.C.O.M. asupra bunului, iar susţinerea că actele au fost preluate de fostul Sfat popular al municipiului Bucureşti nu este întemeiată. În HCM nr. 1594/1959 nu există menţiunea preluării arhivelor cooperativelor meşteşugăreşti, iar dacă arhiva era preluată s-ar fi procedat la predarea ei Arhivelor Naţionale ale Statului, de unde petenta putea să obţină actele necesare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 10 C. proc. civ., (în vigoare la data declarării recursului), în esenţă, susţine că, potrivit prevederilor HCM nr. 1594/1959 şi Instrucţiunilor nr. 13524/1959 de punere în aplicare a acestei hotărâri, o dată cu transformarea cooperativelor meşteşugăreşti în unităţi de stat ale sfaturilor populare s-au predat fără plată activităţile şi patrimoniul acestor cooperative, iar Sfatul Popular al Capitalei a fost organul care a preluat activităţile şi patrimoniul cooperativei C. Bucureşti.
Recurenta arată, în detaliu, care a fost procedura de predare-preluare a patrimoniului şi care sunt actele care s-au încheiat pentru fiecare cooperativă în parte şi susţine că documentele privitoare la procesul de transformare au rămas la „Întreprinderea Sfatului Popular al Capitalei”. U.R.C.M. a oraşului şi regiunii Bucureşti şi U.C.E.C.O.M.-ului li s-a transmis numai bilanţul contabil centralizat pentru toate cooperativele.
Patrimoniul cooperativelor meşteşugăreşti transformate în întreprinderi ale industriei locale de stat nu putea fi înstrăinat fără plată, iar, conform art. 39 alin. (4) din Statutul Model, după achitarea datoriilor cooperativei şi restituirea părţilor sociale, activul rezultat în favoarea cooperativei dizolvate se preda uniunii la care a fost afiliată cooperativa.
Recurenta susţine, că numai pârâta deţine documentele referitoare la transformarea cooperativei C. în întreprindere de stat şi trebuia să le pună la dispoziţia instanţei.
Arătând că s-a predat şi partea divizibilă a proprietăţii constituită din părţile sociale ale cooperativelor şi că Întreprinderea Sfatului Popular al Capitalei a preluat şi planul de investiţii, recurenta susţine că suma de 250.000 lei a fost transferată statului pentru cumpărarea de utilaje, aşa cum sunt ele definite de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Instanţele nu s-au pronunţat asupra „situaţiei creditelor de investiţii folosite şi nerambursate către fostele cooperative care au trecut la data de 31 octombrie 1959 la Sfatul Popular”.
Recursul nu este fondat.
În prezenta cauză, prin dispoziţia contestată s-a respins notificarea, cu motivarea că notificatoarea nu a depus actele care să ateste dreptul de proprietate şi calitatea de persoană îndreptăţită şi că notificarea nu îndeplineşte condiţiile de formă, lipsind datele de identificare ale imobilului, iar prin sentinţa tribunalului, păstrată prin hotărârea atacată, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Această împrejurare corect a fost reţinută în cauză, deoarece recurenta-reclamantă prin notificare şi în cursul procesului nu a arătat care sunt elementele de identificare ale bunului sau bunurilor solicitate.
Deşi, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 [art. 22 alin. (2) din legea republicată], notificarea trebuie să cuprindă „elementele de identificare a imobilului solicitat”, recurenta-reclamantă, atât în notificarea aflată la fila 33 din dosarul instanţei de fond, cât şi în acţiune, se referă la imobilul din localitatea Bucureşti, care a aparţinut cooperativei C., fără să indice vreun element de identificare a bunului.
Nici în declaraţia de recurs nu sunt arătate elementele de identificare a imobilului care face obiectul notificării. De asemenea, nu s-au depus la dosar actele care atestă existenţa bunului în patrimoniul cooperativei C. la momentul transformării în întreprindere de stat.
Fac obiectul Legii nr. 10/2001 numai imobilele prevăzute de art. 6 din lege, nu şi creditele de investiţii, iar prin notificarea aflată în xerocopie la filele 9-10 din dosarul tribunalului s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent „pentru imobilul situat în localitatea Bucureşti”.
De aceea, tribunalul şi instanţa de apel nu puteau să se pronunţe cu privire la bunuri pentru care nu există nici un element de identificare.
În anexa 1 sunt indicate cooperativele şi secţiile transformate în unităţi de stat, fiind menţionată şi cooperativa C. Bucureşti, fără precizarea patrimoniului acesteia, iar în declaraţia de recurs există susţinerea că actele ar fi deţinute de intimata-pârâtă.
Conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, obligat să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate este însă notificatorul, iar conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ. , invocat de recurentă, instanţa era obligată să se pronunţe numai asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă a fost respins.
| ICCJ. Decizia nr. 649/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
