ICCJ. Decizia nr. 6134/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6134
Dosar nr. 25331/1/200.
Nr. vechi 8868/2005
Şedinţa din 22 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificările nr. 142 din 20 august 2001 şi nr. 1438 din 29 octombrie 2001, întocmite în baza Legii nr. 10/2001 şi adresate SC T. SA Brăila şi SC C.B.I.G. SA Bucureşti, Parohia Romano-Catolică Brăila a solicitat restituirea în natură a imobilului, construcţie şi teren, situat în Brăila, denumit hotelul B. până la naţionalizare şi hotelul P., după naţionalizare.
În motivarea notificărilor s-a arătat că imobilul a fost proprietatea numitei H.C., succedată de moştenitoarea legală H.R.. Aceasta din urmă a testat întreaga avere Parohiei Romano-Catolică din Brăila, potrivit testamentului autentificat sub nr. 4983/1994 şi certificatului de moştenitor nr. 1258/1995, prin Decizia civilă nr. 27 din 10 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Galaţi recunoscându-se Parohiei Romano-Catolice Brăila calitatea de unică moştenitoare a întregului patrimoniu al numitei H.R.
Imobilul a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 iar societăţile notificate în procesul de privatizare au înregistrat imobilul ca mijloc fix în patrimoniul lor.
La data de 11 iunie 2004 reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila a chemat în judecată pe pârâtele SC T. SA Brăila şi SC C.B.I.G. SA Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate să emită decizie de restituire a imobilului situat în Brăila, ce constituie hotelul Pescăruş, format din construcţii şi teren şi teren în suprafaţă de 685 mp.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că deşi a notificat pe cele două pârâte, acestea nu au dat nici un răspuns cu privire la solicitarea adresată. La data adoptării Legii nr. 10/2001 pe rolul Tribunalului Brăila se afla un litigiu având ca obiect restituirea imobilului, litigiu în timpul căruia SC T. SA Brăila a vândut bunul litigios, iniţial, lui M.N., iar acesta a înstrăinat imobilul la SC C.B.I.G. SA Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 525/R/2003 Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea acestor contracte succesive de vânzare-cumpărare, părţile fiind puse în situaţia anterioară încheierii lor, astfel că pârâtele sunt datoare să emită decizie de restituire a nemişcătorului.
Potrivit precizărilor depuse la data de 23 septembrie 2004 (fila 70 dosar de fond), la 1 septembrie 2004 pârâta SC T. SA Brăila a fost absorbită în urma fuziunii cu SC U.T.H. Timişoara, potrivit certificatului de înscriere de menţiuni eliberat de Oficiul Registrului Comerţului Timiş, astfel că în conformitate cu art. 244 din Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată, societatea absorbantă a preluat toate drepturile şi obligaţiile, inclusiv cele procesuale, ale societăţii absorbite.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Brăila, secţia civilă, prin sentinţa nr. 691 din 16 decembrie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila şi a obligat pe pârâta SC U.T.H. Timişoara să emită o decizie, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul din Brăila, format din construcţii şi teren în suprafaţă de 685 mp.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 427/A din 23 martie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC U.T.H. Timişoara, a schimbat în tot sentinţa Tribunalului Brăila în sensul că „a respins acţiunea în obligaţia de a face, ca nefondată". Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel, cu referire la apelul pârâtei, instanţa de apel a motivat că, deşi nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale pasive, câtă vreme imobilul figurează în patrimoniul pârâtei, acesteia nu-i revine însă nici o obligaţie derivând din aplicarea Legii nr. 10/2001, deoarece nu se încadrează în nici una din situaţiile reglementate de art. 20 şi art. 27 din această lege, nefiind o societate comercială cu capital majoritar de stat. În aceste condiţii, reclamanta are dreptul doar la măsuri reparatorii pe care le poate solicita de la instituţiile implicate în privatizare.
Apelul prin care reclamanta solicită reformarea sentinţei prin obligarea pârâtei la daune cominatorii şi cheltuieli de judecată a fost respins, ca nefondat.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila care a formulat următoarele motive de casare: instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii în procesul civil şi a făcut o greşită aplicaţiune a prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.; greşit s-a reţinut că pârâta nu este unitate deţinătoare şi că nu-i revine nici una din obligaţiile ce derivă din Legea nr. 10/2001; imobilul revendicat figurează în patrimoniul pârâtei; de altfel, obiectul acţiunii fiind obligarea pârâtei de a emite o decizie motivată la notificarea adresată, calitatea de „unitate deţinătoare" constituie o chestiune de fond ce putea fi examinată dacă există o decizie motivată.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Prin Decizia nr. 525/R din 29 mai 2003 Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1357 din 28 februarie 1997 intervenit între pârâta SC T. SA Brăila şi pârâta S.C. M.N. Bucureşti, precum şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 57 din 5 ianuarie 1999 intervenit între această pârâtă şi pârâta SC C.B.I.G. SA Bucureşti. Contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a constatat au avut ca obiect imobilul situat în Brăila.
Instanţa de recurs a reţinut, cu caracter irevocabil, că pârâta SC T. SA Brăila a vândut imobilul de mai sus în timp ce se găsea în plin proces de revendicare intentat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila, aspect cunoscut de toate celelalte pârâte cumpărătoare, care au fost de rea-credinţă, mai mult, prin vânzarea succesivă a nemişcătorului „au tins să obstrucţioneze pe reclamantă în demersurile pe care le făcea pentru valorificarea drepturilor sale succesorale".
În temeiul acestei constatări şi cum principalul efect juridic al nulităţii actelor juridice îl reprezintă repunerea pârâţilor în situaţia anterioară încheierii lor, imobilul din Brăila, a revenit în patrimoniul SC T. SA Brăila, societate absorbită, în urma fuziunii, de pârâta SC U.T.H. Timişoara, căreia îi revine obligaţia statornicită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, cum corect a hotărât Tribunalul Brăila.
Pe cale de consecinţă, se va admite recursul declarat de reclamantă şi se va modifica în parte Decizia dată în apel în sensul că se va respinge, ca nefondat, apelul promovat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului Brăila, hotărâre care va fi menţinută. Având în vedere că solicitarea de acordare a daunelor cominatorii este inadmisibilă în raport de obiectul şi natura litigiului, se va menţine, parţial, Decizia curţii de apel numai în ceea ce priveşte soluţia dată apelului reclamantei.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Brăila împotriva deciziei nr. 427/A din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC U.T.H. Timişoara împotriva sentinţei nr. 691 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Brăila, secţia civilă. Menţine Decizia cu privire la soluţia dată apelului declarat de reclamantă.
Obligă intimata-pârâtă la 1800 RON cheltuieli de judecată în recurs către recurenta-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6285/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6183/2006. Civil → |
|---|
