ICCJ. Decizia nr. 6183/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6183
Dosar nr. 23151/1/200.
Nr. vechi 7200/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 mai 2004, reclamantul D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Galaţi anularea dispoziţiei nr. 664/SR din 25 martie 2004 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că, în termen legal a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Galaţi, compus din teren în suprafaţă de 240 mp, teren ce a aparţinut unchiului său D.D., teren ce este liber de construcţii.
La data de 19.04.2004 i-a fost comunicată Decizia atacată, prin care i-a fost adusă la cunoştinţă respingerea cererii sale pe motiv că nu are vocaţie succesorală la moştenirea defunctului D.D., fostul proprietar al terenului.
Reclamantul a mai arătat că terenul a trecut în proprietatea statului în conformitate cu dispoziţiile Decretului nr. 111/1951 prin sentinţa civilă nr. 105 din 14 ianuarie 1958 a Tribunalului Poporului Galaţi.
În drept, au fost invocate prevederile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 704 din 3 septembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului, prima instanţă reţinând, în esenţă, că imobilul situat în Galaţi, a intrat în proprietatea statului conform Decretului nr. 111/1951, ca bun părăsit, proprietar anterior al terenului fiind D.D. Reclamantul este nepotul fostului său unchi D.D., făcând parte din clasa a II-a de moştenitori, a ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi cu toţi descendenţii acestora.
De principiu, reclamantul are vocaţie la moştenirea defunctului D.D. fiind înlăturat de moştenitorii clasei I-a de moştenitori.
Întrucât moştenirea defunctului D.D. a fost acceptată de un succesibil de clasa I, fiica acestuia, D.I.T. (conform certificatului de moştenitor nr. 23/2003), reclamantul, deşi are calitatea de succesibil nu este chemat la moştenire şi nu poate beneficia şi uza de prevederile Legii nr. 10/2001, neavând calitate de moştenitor.
Odată cu acceptarea moştenirii de fiica proprietarului bunului, reclamantul a considerat că nu a fost niciodată moştenitor, Legea nr. 10/2001 referindu-se la moştenitorii determinaţi potrivit dreptului comun.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 322/A din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, instanţa care a reţinut că nu au relevanţă susţinerile acestuia privind neacceptarea moştenirii de cujus-ului de către fiica acestuia, pe motiv că aceasta nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, întrucât, dimpotrivă, aceasta a acceptat moştenirea obţinând un certificat de calitate de moştenitor ce atestă tocmai contrariul susţinerilor reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut că instanţele au făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, deşi a făcut dovada atât a calităţii de moştenitor legal al defunctului D.D., cât şi a acceptării moştenirii acestuia.
Fiica defunctului D.D., deşi a obţinut un certificat de calitate de moştenitor, nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât, cu privire la terenul în litigiu, aceasta nu a acceptat succesiunea defunctului.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, anularea dispoziţiei emise de pârât.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Cu notificarea înregistrată sub nr. 57/2001 la Biroul Executorului Judecătoresc M.T., reclamantul D.S., în calitate de moştenitor al defunctului D.D., a solicitat restituirea în natură a imobilului proprietatea acestuia, teren de 240 mp situat în municipiul Galaţi, teren liber în sensul Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 664/SR din 25 martie 2004, pârâta Primăria municipiului Galaţi a comunicat reclamantului respingerea cererii sale, întrucât nu a făcut dovada vocaţiei succesorale în conformitate cu prevederile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 la succesiunea defunctului.
Din probele dosarului, astfel cum au fost reţinute şi de instanţe, rezultă că reclamantul este strănepot de frate cu defunctul proprietar al imobilului, D.D. fiind unicul moştenitor legal ce şi-a manifestat voinţa în sensul recuperării terenului în litigiu proprietatea acestuia preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951. Persoana juridică notificată, cât şi instanţele judecătoreşti au reţinut imposibilitatea valorificării dreptului subiectiv invocat, întrucât, potrivit certificatului de moştenitor nr. 23 din 28 februarie 2003, calitatea de moştenitor al defunctului, în grad superior, o are fiica acestuia, D.I.T., care însă nu a depus notificare în termen legal, astfel încât, reclamantul este considerat că nu a fost niciodată moştenitor.
Într-adevăr, potrivit dreptului comun, moştenitorii sunt chemaţi la moştenire în ordinea claselor de moştenitori legali, principiu în temeiul căruia, ordinea chemării moştenitorilor legali la moştenire este dată de ordinea claselor de moştenitori.
Prin urmare, moştenitorii din clasa I-a (descendenţii defunctului) vor fi chemaţi la moştenirea defunctului, cu excluderea moştenitorilor din celelalte clase, indiferent de gradul acestora.
În speţă, este evident că potrivit regulilor devoluţiunii succesorale legale menţionate, fiica defunctului, D.I.T. ar fi înlăturat de la exercitarea dreptului de opţiune succesorală pe reclamant, moştenitor ce face parte din clasa a II-a de moştenitori(clasa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi).
În acest sens sunt atât prevederile dreptului comun, cât şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 care consacră aceleaşi reguli şi principii prevăzute de legea civilă română privind stabilirea calităţii de moştenitor (legal sau testamentar).
Dispoziţiile de excepţie ale legii de reparaţiuni privesc caracterul şi efectele cererii de restituire formulate în temeiul acestei legi, cât şi termenul de acceptare a succesiunii şi care coincide cu termenul pentru depunerea notificării.
Prin urmare, faţă de prevederile Legii nr. 10/2001, în forma iniţială, se constată că, într-adevăr, reclamantul este înlăturat de la succesiunea de cujus-ului urmare a existenţei unui moştenitor dintr-o clasă superioară şi care, chiar dacă nu a formulat cerere de restituire a terenului în temeiul legii speciale, în lipsa unei dispoziţii legale speciale derogatorii de la dreptul comun al exclude pe reclamant de posibilitatea exercitării şi valorificării dreptului de opţiune succesorală privind averea defunctului.
Însă, în urma modificării şi completării acesteia prin Legea nr. 247/2005 la art. 4 s-a adăugat un nou aliniat [alin. (4)] conform căruia „de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cerere de restituire".
Dispoziţia legală menţionată, aplicabilă şi prezentului raport juridic litigios, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, are relevanţă în sensul că, imobilul se cuvine doar celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001, prin efectul dreptului de accrescământ adoptat şi în materia fondului funciar şi care este în acord cu principiile şi spiritul legilor de reparaţiune.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale evocate, de poziţia fiicei defunctului, care nu a formulat cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001 fiind de acord ca restituirea să se facă în numele nepotului său, reclamantul, care a formulat notificare în baza legii speciale, se constată că în mod greşit instanţele au reţinut neîndeplinirea cerinţei art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege.
Pentru motivele invocate şi pentru ca instanţele să se pronunţe asupra fondului cauzei, în temeiul art. 312 C. proc. civ. hotărârile pronunţate vor fi casate şi pricina trimisă cauzei, spre rejudecare primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.S. împotriva deciziei nr. 322/A din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 704 din 3 septembrie 2003 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6134/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5833/2006. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
