ICCJ. Decizia nr. 6289/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6289
Dosar nr. 2087/97/2006
Şedinţa publică din 27 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Hunedoara la data de 28 iulie 2006, contestatorii B.I.E.P. şi I.Ş.O. au solicitat în contradictoriu cu Primăria oraşului Haţeg anularea Dispoziţiei nr. 282/2006 emisă de primarul oraşului Haţeg şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a imobilului situat în Haţeg, identificat în C.F. 6981 Haţeg nr. top 275, 276 necondiţionat de rambursarea vreunei sume de bani. Reclamanţii au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 380/2007 din data de 7 septembrie 2007 Tribunalul Hunedoara a respins contestaţia, reţinând că prin dispoziţia nr. 282/2006 Primarul oraşului Haţeg a dispus restituirea în natură către contestatori, ca persoane îndreptăţite, a imobilului teren şi construcţii situat în Haţeg înscris în C.F. nr. 298 Haţeg nr. top 275, 276, condiţionat de rambursarea sumei de 20.386 lei, reprezentând despăgubirile primite de proprietari la momentul exproprierii, actualizată cu coeficientul stabilit conform legislaţiei în vigoare.
La baza dispoziţiei atacate a stat Decizia civilă nr. 404/A/2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin Decizia nr. 9339/20005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi documentele de arhivă din dosarul nr. 39/1997 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
Instanţele judecătoreşti au stabilit calitatea contestatorilor de persoane îndreptăţite la reparaţiunile prevăzute de Legea nr. 10/2001, situaţia imobilului notificat de către aceştia, modul de preluare la stat a imobilului prin expropriere în baza Decretului nr. 219/1964. Cu toate acestea instanţele nu au dispus direct restituirea imobilului şi nici nu au impus condiţii de restituire.
Primarul oraşului Haţeg a respectat prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 la emiterea dispoziţiei de restituire condiţionată de restituirea sumelor primite ca despăgubiri, actualizate, reţinând că potrivit adresei nr. 543 din 24 octombrie 1964 a fostului Sfat Popular al Raionului Haţeg numita B.O. a primit despăgubiri de 44.000 lei (40.000 lei pentru construcţie şi 1,50 lei/mp pentru teren) inclusiv pentru cota de proprietate aparţinând contestatorilor, care la acel moment erau minori şi a semnat la 24 octombrie 1964 de primire a sumei.
Prima instanţă a avut în vedere şi faptul că potrivit Legii nr. 215/2001 primăriile sunt structuri funcţionale fără personalitate juridică reprezentate de primari.
Nemulţumiţi fiind, contestatorii au declarat apel împotriva hotărârii de mai sus solicitând schimbarea sentinţei atacate în sensul anulării dispoziţiei şi obligarea pârâtului Primarul oraşului Haţeg de a emite o noua dispoziţie de restituire în natură a imobilului în litigiu necondiţionată de rambursarea vreunei sume de bani, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorii au susţinut că prima instanţă nu a dat eficienţă deciziei civile nr. 404/A/2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 9339/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu fără însă a se face referire la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Contestatorii sunt nemulţumiţi de plata despăgubirilor către B.O., susţinând că actele la care se referă instanţa de fond nu fac dovada plăţii: hotărârea nr. 39/1997 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 112/1995 prin care se respinge cererea contestatorilor de restituire în natură a imobilului; o înştiinţare în care se aminteşte de exproprierea imobilului adresată Secţiei Financiare, un proces verbal în care se evaluează un imobil, care nu este identificat, adresa nr. 543 din 24 noiembrie 1964 a Sfatului Popular al Raionului Haţeg având ca destinatar Autoritatea Tutelara a Sfatului Popular Oraş Haţeg prin care se solicită avizarea plăţii sumei de 44.000 lei mamei contestatorilor, ca reprezentantă legală a acestora. Instanţa a apreciat greşit că acest act face dovada plăţii. Apelanţii apreciază că existenţa unei semnături pe înscris alăturat menţiunii „am primit" nu face dovada primirii sumei de bani, şi se poate presupune ca s-a primit înscrisul.
Au mai susţinut apelanţii că adresa nu constituie o chitanţă care să dovedească încasarea sumei de 44.000 lei şi care trebuia eliberată de Secţia Financiară în momentul plăţii, ci este doar solicitarea acordării unui aviz.
Pe cale de consecinţă apelanţii susţin că nu există nicio dovada a faptului că s-a efectuat plata despăgubirii, astfel că exproprierea s-a făcut tară plată de despăgubiri impunându-se admiterea plângerii aşa cum a fost formulată.
Prin Decizia nr. 1/A/2008 din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins apelul contestatorilor reţinând următoarele:
- prin Decizia civilă nr. 404/A/2003 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de B.I.E.P. si I.Ş.O. împotriva sentinţei civile nr. 303/2003 a Tribunalului Hunedoara şi a schimbat sentinţa atacată în sensul anulării dispoziţiei nr. 298/2002 şi obligării primarului oraşului Haţeg să emită o noua dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în Haţeg jud. Hunedoara înscris în C.F. nr. 698 Haţeg nr. top 275, 276 în favoarea reclamanţilor, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului;
- prin Dispoziţia nr. 282/2006 Primarul oraşului Haţeg a dispus restituirea în natură a imobilului de mai sus cu condiţia rambursării sumei de 20.386 lei reprezentând valoarea despăgubirilor primite, actualizată, hotărârea a avut la bază Decizia nr. 404/A/2003, irevocabilă pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia;
- din adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului Haţeg adresată Secţiei financiare s-a constatat că în conformitate cu Decretul nr. 219/1964 s-a trecut în proprietatea statului de la B.O. imobilul compus din teren în suprafaţă de 1994,40 mp şi construcţia în suprafaţă de 480,43 mp situată în Haţeg. Procesul verbal încheiat la 22 septembrie 1964 explică tocmai modul în care au fost calculate despăgubirile pentru imobilul menţionat în adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului Haţeg şi s-a stabilit suma de 40.000 lei pentru construcţie şi 1,50 lei/mp de teren;
- susţinerea apelanţilor vizând faptul că imobilul pentru care s-au calculat despăgubirile prin procesul-verbal din 22 septembrie 1964 nu este identificat, s-a constatat a fi nefondată, faţă de împrejurarea că, incontestabil imobilul a fost identificat prin referire la adresa de expropriere emisă de Sfatul Popular către Secţia financiară;
- la solicitarea instanţei, a fost depusă la dosar copia cererii formulată de contestatorul B.I.E.P. către Comisia Locala de Aplicare a Legii nr. 112/1995, înregistrată sub nr. 1803 din 6 iunie 1996, în care solicită, alături de sora sa, contestatoarea, restituirea în natură a imobilului situat pe str. T., menţionând că după anul 1963 mama lor, B.O. a fost obligată să semneze că este de acord să cedeze casa statului pentru care a primit o despăgubire foarte mică, în funcţie de valoarea ADAS, şi nu de valoarea reală.
Motivul referitor la faptul că prin hotărârile judecătoreşti irevocabile care au stat la baza restituirii în natură nu s-a dispus rambursarea sumei de bani, s-a constatat a fi nefondat întrucât instanţa nu a analizat doar un aspect al solicitării reclamanţilor, respectiv posibilitatea restituirii în natură a imobilului şi nu a dispus direct restituirea ci dimpotrivă, a obligat autoritatea competentă să procedeze la emiterea titlului de restituire, astfel că pârâtul a procedat legal condiţionând restituirea imobilului în natură de restituirea sumelor primite cu titlu de despăgubiri aşa cum prevede art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs contestatorii B.I.E.P. şi I.Ş.O., invocând prevederile art. 299 şi urm. C. proc. civ. precum şi art. 11 pct. 1 alin. final din Legea nr. 10/2001.
Recurenţii au reiterat criticile susţinute şi în faţa Curţii de Apel Alba-Iulia, susţinând astfel, în esenţă, că hotărârile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice, având în vedere că instanţele au dat o interpretare eronată dispoziţiilor legale în materie şi materialului probator administrat în cauza raportului juridic dedus judecaţii.
S-a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a argumentat soluţia dată prin invocarea alin. (1) din art. 11 al Legii nr. 10/2001 şi anume că legiuitorul a impus la modul imperativ ca obligaţia de restituire în natură a imobilelor expropriate, să se facă sub condiţia de rambursare a sumelor primite ca despăgubiri atâta vreme cât acest text nu permite nicio interpretare de natură subiectivă. Cu privire la instanţa de apel se susţine că a ignorat acordarea eficienţei întregului pct. 1 al acestui articol alin. ultim care înfăţişează clar situaţia rambursării sumei de bani, legată direct de condiţionarea primirii efective a vreunei despăgubiri. Pe cale de consecinţă recurenţii susţin că în speţă nu s-a primit vreo sumă de bani cu titlu de despăgubiri iar contrariul nu a putut fi dovedit în nicio fază de judecată a litigiului. Mai mult se susţine că pârâtul nu a putut să prezinte eventuale înscrisuri care să certifice primirea sumei de bani drept despăgubire.
Recurenţii au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei soluţii de admitere a contestaţiei, vizând anularea Dispoziţiei nr. 282/2006 emisă de Primarul oraşului Haţeg, iar pe cale de consecinţă, obligarea intimatului de a emite o nouă dispoziţie de restituire în natură a imobilului în litigiu, în favoarea recurenţilor-reclamanţi, necondiţionată de rambursarea vreunei sume de bani, cu cheltuieli de judecată, pentru toate fazele procesuale, conform chitanţelor depuse la dosar.
Verificând legalitatea deciziei recurate în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constata ca recursul declarat in cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din întreg materialul probator, restituirea imobilului în litigiu către contestatori, ca persoane îndreptăţite potrivit art. 3-4 din Legea nr. 10/2001 s-a făcut în temeiul unor hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.
Prin hotărârile judecătoreşti pronunţate, pe toate gradele de jurisdicţie, s-a stabilit calitatea contestatorilor de persoane îndreptăţite la reparaţiunile prevăzute de Legea nr. 10/2001, precum şi situaţia imobilului notificat de către aceştia, de a fi fost preluat de stat la modul abuziv, prin expropriere, conform Decretului nr. 219 din 29 mai 1964.
În consecinţă, Primarul oraşului Haţeg nu avea cum să procedeze decât în conformitate cu legea.
Or, prin art. 11 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a reglementat cadrul juridic al restituirilor imobilelor preluate de stat în perioada de referinţă, prin expropriere.
Prin alin. (1) a acestui articol de lege, acelaşi legiuitor a impus, la modul imperativ, ca obligaţia de restituire în natură a imobilelor expropriate care nu au fost demolate sau înstrăinate legal şi asupra cărora nu impietează alte prohibiţii legale, să se facă sub condiţia de rambursare a sumelor primite ca despăgubiri, actualizate cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare.
Sub acest aspect se constată că valoarea despăgubirilor actualizate nu a fost contestată.
Or, faţă de cele arătate, în mod evident, dispoziţia atacată îndeplineşte condiţiile de legalitate.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscuta în actul normativ sau în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Din actele existente la dosarul cauzei, rezultă ca la 22 septembrie 1964 comisia de evaluare constituită în baza Decretului nr. 219/1964 a stabilit că, faţă de valoarea imobilului expropriat, despăgubirea cuvenită familiei B.(B.) este de 40.000 lei pentru construcţie şi de 1,50 lei/mp pentru teren.
De asemenea, adresa nr. 543 din 24 octombrie 1964 a fostului Sfat Popular al Raionului Haţeg atestă că s-au achitat despăgubiri de 44.000 lei, în mâna numitei B.O., inclusiv pentru cota parte de proprietate aparţinând contestatorilor, care la momentul respectiv erau minori şi că s-a semnat la 24 noiembrie 1964, pentru primirea acestei sume.
De altfel, este de notorietate ca exproprierile operate de stat, în perioada regimului comunist, ca metoda de apropriere a unor imobile se făcea cu plata de despăgubiri, însă valoarea acestora era modica.
Este de apreciat că, tocmai în considerarea acestei realităţi, legiuitorul a inclus în sfera imobilelor preluate abuziv, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi imobilele expropriate, stabilind în contul lor măsuri reparatorii în modalităţile prevăzute.
Se are în vedere că, potrivit Legii nr. 215/2001, primăriile sunt structuri funcţionale fără personalitate juridică, fiind reprezentate prin primarii lor.
Or, din coroborarea actelor menţionate (proces-verbal din 22 septembrie 1964, adresa nr. 82/B/1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului Haţeg) cu menţiunea din cererea contestatorilor adresată Comisiei de Aplicare a Legii nr. 112/1995 şi cu adresa nr. 543 din 24 noiembrie 1964, în care se solicită Autorităţii Tutelare a Sfatului Popular Haţeg acordul pentru plata despăgubirii cuvenite contestatorilor, la acea dată minori, mamei lor B.O., adresă care poartă menţiunea „am primit" însoţită de semnătura mamei(necontestata de apelanţi), fac dovada deplină a faptului plăţii despăgubirilor de 44.000 lei pentru imobilul în litigiu. împrejurarea că nu exista o chitanţă special emisă în acest scop de a consemna plata despăgubirii către B.O., nu este de natura a înlătura actele menţionate şi care coroborate probează plata.
Ca atare pentru considerentele expuse , recursul declarat in cauză se priveşte ca nefondat şi in baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins in consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.I.E.P. şi I.Ş.O. împotriva deciziei civile nr. 1/A/2008 din data de 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7170/2006. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5767/2006. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
