ICCJ. Decizia nr. 6548/2006. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6548
Dosar nr. 27675/3/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din analiza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 mai 2006 reclamantul C.R. a solicitat obligarea pârâtei SC C.N.T.A.R. T. SA la plata sumei de 200.000 Euro reprezentând daune morale ca rezultat al abuzului săvârşit de pârâtă, constând în refuzul de executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 8 februarie 1990 pârâta i-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 130 lit. e) C. muncii, măsura fiind anulată prin sentinţa civilă nr. 2964/1992 a Judecătoriei Buftea, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1127/1993 a Tribunalului Bucureşti, că Decizia de desfacere a contractului de muncă este nulă pentru nerespectarea procedurilor prealabile măsurii, prin încălcarea obligaţiei de a face o ofertă prealabilă, prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 42/1990, bazându-se pe un act falsificat de către fostul director al direcţiei de catering.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ.
Fiind astfel investit, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 941 din 26 iunie 2007, a admis excepţia prescripţiei şi a respins acţiunea formulată de reclamant ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dreptul reclamantului de a cere repararea prejudiciului constând în refuzul de executare a sentinţei civile nr. 2964/1992 s-a născut la data de 28 mai 1993 când s-a pronunţat Decizia civilă nr. 1127 de către Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă. Cum prezenta acţiune s-a formulat la data de 8 mai 2006, peste termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul reclamantului de a cerere repararea prejudiciului constând în refuzul de executare a hotărârii judecătoreşti definitive s-a prescris.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, prin Decizia nr. 55 A din 30 ianuarie 2008, a respins apelul formulat de reclamant ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul C.R. a declarat recurs invocând prevederile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamantul-recurent susţine următoarele:
- „instanţa de apel face un istoric amalgamat al cauzei, preluând selectiv o serie de aspecte generale ale conflictului, fără a reuşi să realizeze o construcţie logică, deşi motivele sale de apel au fost clare";
- „reţinerile instanţei de apel, atât ca date cronologice cât şi prin raportare la unele texte de lege, care fie că nu sunt aplicabile în raport de obiectul şi temeiul cererii, fie se referă la acelaşi aspect, nu pot determina un control judiciar şi o combatere a unor elemente juridice bine conturate, superficialitatea confuzia generalizată făcând aplicabile mai de grabă prevederile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004";
- „în raport de faptul că acest litigiu durează de 18 ani, raportat la cerinţele art. 6 din Convenţie referitoare la termenul rezonabil al unui proces, susţinerea instanţei de apel sub aspectul „prematurităţii cererii", după ce a admis excepţia prescrierii, nu este numai contradictorie, dar este mai mult decât penibilă".
Recurentul-reclamant invocă 5 hotărâri C.E.D.O., în sensul că „executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de instanţa care o pronunţă, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces", etc.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se poate face în raport cu motivele de casare prevăzute de lege sau în raport de motivele de ordine publică.
În speţă, reclamantul-recurent a invocat pct. 5, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Conform art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere:
pct. 5) – când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2);
pct. 8) – când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;
pct. 9) – când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă, motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. au fost indicate numai formal, deoarece recurentul-reclamant nu a dezvoltat nici o critică referitoare la o eventuală încălcare de către instanţa de apel a formelor de procedură; la precizarea actului dedus judecăţii ce ar fi fost interpretat greşit ori a prevederilor legale ce ar fi fost interpretate sau aplicate greşit.
Drept urmare, cum recursul promovat nu se încadrează în motivele de recurs menţionate, recurentul-reclamant limitându-se a face referire la neîndeplinirea art. 6 din Convenţia C.E.D.O., care nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii, deoarece sunt incidente dispoziţiile art. 998-999 C. civ. şi nu dispoziţiile referitoare la executarea unei hotărâri judecătoreşti prevăzute de art. 6 din Convenţia C.E.D.O., acesta se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.R. împotriva deciziei civile nr. 55 A din 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6956/2015. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6518/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
