ICCJ. Decizia nr. 6518/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6518
Dosar nr. 7098/3/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 3292 din 13 august 2001 la Biroul de Executori Judecătoreşti E. şi P. adresată Primăriei Municipiului Bucureşti, O.A. şi A.O., în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, alcătuit din construcţie şi teren în suprafaţă de 343 mp.
În motivarea notificării, petiţionarii au arătat că imobilul solicitat a aparţinut autorului lor, O.L., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Tribunal Ilfov sub nr. 26.589 din 7 septembrie 1942.
Autorul lor a stăpânit imobilul în discuţie până în anul 1972, când a fost deposedat în mod abuziv, fără titlu, de imobil.
Petiţionarii sunt descendenţii defunctului O.L., decedat la 19 septembrie 1986, conform certificatului de moştenitor nr. 1365 din 29 septembrie 1987 eliberat de fostul notariat de Stat al sectorului 1 Bucureşti.
Prin adresa nr. 9936 din 6 august 2001, SC A.N.B. SA le-a comunicat că proprietar al bunului revendicat este Primăria Municipiului Bucureşti, societatea A.N. având calitatea doar de concesionar.
prin dispoziţia nr. 5268 din 25 ianuarie 2006 emisă de Primarul General, ca reprezentant al Primăriei Municipiului Bucureşti, a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 343 mp, situat în Bucureşti, str. D.F. nr. 8 sectorul 1, deoarece acesta se află în incinta actualului nr. 6 A din strada D.F. în care funcţionează o unitate a SC A.N. SA Bucureşti.
Prin aceeaşi dispoziţie s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 343 mp situat la adresa menţionată.
La data de 24 februarie 2006, reclamanţii O.A. şi A.O. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea dispoziţiei nr. 5268 din 25 ianuarie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia de a le restitui în natură imobilul situat în Bucureşti, str. D.F. nr. 8 sectorul 1.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul a fost preluat de la autorul lor O.L. şi trecut în proprietatea statului şi în administrarea Municipiului Bucureşti „în scopul construirii în Municipiul Bucureşti a trei blocuri de locuinţe cu 325 de apartamente, a unei centrale termice şi a unei staţii de pompare", fiind înscris la poziţia 18 din anexa 15 la Decretul nr. 378/1973.
Acest decret s-a concretizat prin Decizia nr. 1026/1973 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti în care se menţionează că imobilul trece în administrarea ICRAL Herăstrău.
Statul Român a preluat în mod abuziv acest imobil şi nu a acordat proprietarului nici o despăgubire.
Reclamanţii au mai arătat că deşi au ataşat la notificare toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, situaţia juridică a imobilului şi o expertiză extrajudiciară, pârâta a refuzat să le restituie în natură bunul cu toate că regula instituită de Legea nr. 10/2001 o constituie restituirea în natură (art. 7).
SC A.N. SA ocupă terenul în baza unei autorizaţii de funcţionare emisă de Primăria Municipiului Bucureşti dar din care nu rezultă cu certitudine asupra cărui număr a fost dată: 6, 6 A sau 8.
Au mai arătat că prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile pentru obiectivul pentru care s-a dispus exproprierea nu a fost îndeplinit, construcţiile edificate pe acest teren nu sunt autorizate şi nici nu este necesar imobilul pentru desfăşurarea activităţii, întrucât societatea are mai multe puncte de lucru în care îşi poate desfăşura activitatea.
În privinţa numărului poştal, se solicită efectuarea unei analize comparative între referatul comisiei, inclus în dispoziţia nr. 5268 din 25 ianuarie 2006, bazat pe raportul oferit de Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală şi răspunsurile primite de la Direcţia Patrimoniu Evidenţă Proprietăţi – Cadastru; Serviciul Nomenclatură Urbană; Serviciul Evidenţă Proprietăţi; Direcţia de Achiziţii Concesionări şi Contracte; AFI şi cu realitatea de pe teren unde coexistă nr. 8, 6, 6 A.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Fiind astfel investit, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 646 din 15 mai 2006, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 378/1973 de la autorul reclamanţilor O.L., imobilul fiind format, la data preluării de către stat, din teren în suprafaţă de 328 mp şi construcţie de 67 mp.
Prin Decizia nr. 1021 din 30 iulie 1973 s-a aprobat casarea şi autorizată demolarea fondurilor fixe din administrarea ICRAL Herăstrău, inclusiv cu privire la imobilul în litigiu, scopul acestor acţiuni fiind eliberarea amplasamentului necesar lucrărilor de construcţii din ansamblul Calea Dorobanţilor – str. av. Beller.
Scopul declarat al exproprierii l-a constituit construirea a trei blocuri de locuinţe cu 325 apartamente, a unei centrale termice şi a unei staţii de pompare.
Suma de 3500 lei stabilită ca despăgubire pentru imobilul expropriat a fost parţial încasată de fostul proprietar, respectiv suma de 3405 lei.
Nu s-a contestat în cauză incidenţa legii speciale de reparaţie privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 în ceea ce priveşte imobilul în litigiu, faţă de evidenţa probelor administrate în cauză şi dispoziţia expresă a legii care obligă la restitutio in integrum, respectiv restituire în natură, ce constituie regula şi măsuri reparatorii prin echivalent, excepţia pentru ipoteza imposibilităţii restituirii în natură.
Pentru situaţia imobilelor preluate abuziv, cu particularitatea imobile expropriate, nu se poate dispune restituirea în natură în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat.
În speţă, ţinând seama de Nota de reconstituire cu caracter informativ avută în vedere la emiterea dispoziţiei atacate, instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de 328 mp a fostului imobil este afectată 8 mp acces subteran, 110 mp construcţie tip A şi 210 mp curte a imobilului de la nr. 6 A, aşa încât, sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziţia emisă de pârât fiind legală.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, prin Decizia nr. 59 A din 31 ianuarie 2008, a respins apelul reclamanţilor ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că întrucât SC A.N. SA are calitatea de concesionar al serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare din municipiul Bucureşti, servicii care cuprind staţii de tratare a apei, staţii de pompare (cum este cazul în speţă), reţele de distribuţie a apei potabile şi de canalizare, rezervoare, etc., în mod just instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs reclamanţii O.A. şi A.O., invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susţine, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 10/2001 în ceea ce priveşte imobilul în litigiu.
Din dispoziţiile Legii nr. 10/2001 rezultă că regula o constituie restituirea în natură şi măsuri reparatorii prin echivalent, excepţia, în situaţia când restituirea în natură nu este posibilă din cauză că terenul expropriat este afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea sau că acestea ocupă funcţional întregul teren, conform alineatelor: (3) şi (4) ale art. 11.
În speţă, în mod greşit s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcţional terenul afectat, respectiv pe teren nu există o staţie de pompare, cum în mod eronat a reţinut instanţa, iar construcţia existentă (cu destinaţie de birouri şi vestiare muncitori) a fost edificată fără autorizaţie.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a fost indicat formal întrucât el nu se regăseşte în dezvoltarea recursului.
În condiţiile art. 305 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au depus un înscris, respectiv un raport de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expert-inginer C.P. (fila 9).
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Conform art. 314 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite".
În speţă, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare.
Instanţa de apel a reţinut că expertizele efectuate în cauză au evidenţiat că imobilul în litigiu situat în intravilanul municipiului Bucureşti, str. D.F. nr. 6 A sector 1, este afectat de 8 mp acces subteran, 110 mp construcţie tip A, 210 mp curte a imobilului şi că în incinta acestuia funcţionează în prezent o unitate a SC A.N. SA, situaţie care concordă cu nota de reconstituire întocmită de unitatea deţinătoare Primăria Municipiului Bucureşti, prin Direcţia Patrimoniu, Evidenţa Proprietăţii, Cadastru.
Instanţa a mai reţinut că pe terenul în discuţie se află o staţie de pompare ce este folosită de SC A.N. SA care are calitatea de concesionar al serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare din municipiul Bucureşti, servicii care cuprind şi staţia de pompare, invocându-se adresa nr. 9936 din 6 august 2001 (fila 50 dosar fond).
Din înscrisul nou depus în recurs (fila 9), respectiv un raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul-inginer C.P., rezultă că imobilul în litigiu este compus din teren şi o construcţie parter, compusă din mai multe camere şi grupuri sanitare, fiind folosită de către o unitate a societăţii comerciale A.N.
Întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile tehnice şi tehnologice specifice şi obligatorii pentru o staţie de pompare, cât şi datorită faptului că în construcţia existentă funcţionează grupuri sanitare, inclusiv WC-uri şi care ar reprezenta o sursă de contaminare pentru o eventuală staţie de pompare, expertul concluzionează că „în construcţia existentă la imobilul situat în Bucureşti, str. D.F. nr. 8 sectorul 1 nu funcţionează şi nu poate funcţiona o staţie de pompare".
În raport de neconcordanţele existente între ceea ce a reţinut instanţa, care şi-a întemeiat soluţia pe expertizele efectuate în cauză şi nota de reconstituire întocmită de Primăria Municipiului Bucureşti (fila 76 dosar fond) şi concluziile expertizei extrajudiciare depusă în recurs, se impune administrarea de noi probe, respectiv o expertiză tehnică pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este sau nu afectat de o staţie de pompare.
Drept urmare, cum în speţă este necesară administrarea de noi probe, aşa cum s-a arătat, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ. să fie admis recursul reclamanţilor, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecare, instanţa de trimitere urmând a avea în vedere şi celelalte critici din recurs ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii O.A. şi A.O. împotriva deciziei nr. 59 A din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6548/2006. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6407/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
