ICCJ. Decizia nr. 719/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 719
Dosar nr. 1448/30/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3319 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Timiş a admis contestaţia formulată de reclamanta V.C.I. împotriva dispoziţiei nr. 1647/2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara în soluţionarea notificării nr. 338/2002 (dispoziţie de respingere a notificării cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 779 Timişoara, nr. top 1110/1 şi 1110/2, constatând în teren în suprafaţă de 933 mp situat în str. C. nr. 11), a anulat dispoziţia şi a dispus obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziţii motivate pentru propunerea măsurilor cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de către Primarul municipiului Timişoara, potrivit deciziei nr. 258 din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele anterioare au reţinut următoarele:
Prin dispoziţia contestată, notificarea a fost respinsă cu motivarea că solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de persoană îndreptăţită.
Din conţinutul C.F., rezultă că la data preluării prin expropriere (Decretul nr. 220/1962) imobilul se afla în proprietatea numitului V.E.C. iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta este succesoarea legală a proprietarului tabular V.E.C., identitatea de persoană a autorului, al cărui nume este consemnat în certificatul de moştenitor nr. 111/2005 ca fiind V.V.E.C.G. rezultând din analiza... a contractului de vânzare-cumpărare prin care a dobândit imobilul, a actelor de stare civilă, a altor înscrisuri referitoare la adresa de domiciliu, menţionată atât în anexa la Decretul de expropriere, cât şi în certificatul de deces.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs apelantul-pârât Primarul municipiului Timişoara, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a formulat următoarele critici:
În mod greşit a reţinut instanţa calitatea contestatoarei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Din analiza certificatului de moştenitor nr. 952/1992 emis de notariatul de Stat Oradea rezultă că reclamanta are calitatea de moştenitoare după numitul V.V.E.E.G., în timp ce în C.F. nr. 779 Timişoara apare ca proprietar tabular V.E.C. În certificatul de naştere al notificatoarei, numele tatălui apare V.V.E.C.
Acţiunea prin care reclamanta a solicitat să se constate că V.E.C., aşa cum apare în C.F. nr. 779 Timişoara şi numitul V.V.E.E.G. sunt una şi aceeaşi persoană i-a fost respinsă, situaţie în care sarcina pârâtei revenind persoanei care se pretinde a fi îndreptăţită, în mod corect a fost respinsă notificarea prin dispoziţia atacată.
Recursul este nefondat.
Cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., indicat prin cererea de recurs, este aplicabil „când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia".
În speţă, se sugerează că actul juridic greşit interpretat este înscrisul de carte funciară (C.F. nr. 779 Timişoara) în care apare ca proprietar tabular V.E.C. şi nu V.V.E.C.A.M. care este tatăl reclamantei V.C.I., conform certificatului de moştenitor şi actelor de stare civilă anexate notificării şi depuse la dosar în faza judiciară a procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Contrar afirmaţiei recurentului, instanţele anterioare au apreciat în mod corect că înscrisurile menţionate confirmă faptul că fostul proprietar al imobilului în litigiu este antecesorul intimatei-reclamante.
Omisiunea consemnării în cartea funciară a tuturor prenumelor purtate de proprietar, este irelevantă în contextul înscrisurilor oficiale administrate, nefiind de natură să justifice soluţia preconizată de recurent.
Este necontestat că imobilul a fost preluat de stat prin expropriere în anul 1962.
În anexa Decretului de expropriere nr. 220/1962, poziţia 60, adresa de domiciliu a proprietarului V.E.C. este trecută în Oradea, care constituie conform certificatelor de moştenitor depuse la dosar şi adresa ultimului domiciliu al tatălui reclamantei precum şi a bunicilor paterni ai acesteia, V.F. şi C.
În contractul de vânzare-cumpărare nr. 3215 din 24 august 1948 se consemnează dreptul de uzufruct viager instituit de cumpărătorul V.E.C. în favoarea părinţilor săi, V.F. şi C., dreptul de uzufruct viager compus imobilului în litigiu fiind înscris şi în cartea funciară (partea a III-a – sarcini).
Or, este probat cu certitudine (acte de stare civilă) că V.F. şi C. sunt părinţii defunctului V.V.E.C.A., respectiv al tatălui reclamantei, care, pe cale de consecinţă este aceeaşi persoană cu proprietarul tabular V.E.C.
Din această perspectivă, respingerea acţiunii prin care reclamanta a solicitat să se constate identitatea de persoană în ceea ce-l priveşte pe tatăl său şi proprietarul tabular nu are efectele juridice preconizate de recurent, în condiţiile în care, din considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1230/2006 a Judecătoriei Oradea, rezultă că acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 111 C. proc. civ., instanţa necercetând fondul cauzei.
În aceste condiţii, este indiscutabil că reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost proprietarul tabular al imobilului pentru care a depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 258 din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7421/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6988/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
