ICCJ. Decizia nr. 7343/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7343
Dosar nr. 31685/3/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 34 din 11 ianuarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de D.D.V., dispunându-se obligarea municipiului Bucureşti prin primar general de a răspunde la notificarea nr. 783 din 6 iulie 2001, prin emiterea unei dispoziţii motivate cu privire la cererea de restituire prin echivalent a imobilului situat în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâtul nu a solicitat notificarea depusă în termenul legal, nesocotind astfel prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 103 din 20 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă.
A fost avut în vedere de asemenea caracterul imperativ al termenului de 60 de zile, în care unitatea deţinătoare avea obligaţia să se pronunţe asupra notificării prin decizie sau dispoziţie motivată.
Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recursul de faţă solicitând modificarea soluţiei în sensul respingerii cererii, întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare, care are două date de referinţă, data depunerii notificării sau data depunerii actelor doveditoare. Întrucât reclamanta nu a făcut precizarea că nu mai deţine alte probe, obligaţia de a răspunde la notificare este prematură.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările survenite până la această dată, (fost art. 23) în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Din redactarea textului, care instituie obligaţia unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra notificării în termenul menţionat, rezultă caracterul imperativ al acestui termen. Este adevărat că obligaţia de soluţionare a notificării în termen are două date de referinţă şi anume data depunerii notificării sau a actelor doveditoare.
În speţă, notificarea a fost însoţită de toate actele doveditoare, iar pârâtul nu a comunicat celui în cauză că documentaţia depusă este insuficientă, astfel că nu a operat prorogarea termenului în favoarea unităţii deţinătoare pentru îndeplinirea obligaţiei de rezolvare a solicitării.
De aceea în mod corect s-a reţinut prin soluţia recurată că lipsa de răspuns a pârâtului constituie o nerezolvare culpabilă a cererii, astfel că s-a dispus îndeplinirea obligaţiei legale, de a emite o dispoziţie motivată în rezolvarea notificării.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 103A din 20 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7474/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7277/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
