ICCJ. Decizia nr. 7277/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7277
Dosar nr. 7340/42/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3928/2006, reclamanta G.D.E. în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploieşti a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea pct. 1 al art. 1 din dispoziţia nr. 2054 din 30 martie 2006, omisă de pârâtă, în sensul de a se acorda măsuri reparatorii pentru imobilul (construcţie şi teren) situat în Ploieşti, în calitate de descendent de gradul doi al fostului proprietar deposedat, G.G.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, că alături de ceilalţi moştenitori a formulat notificarea înregistrată la nr. 173 din 7 februarie 2002, prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul-construcţie şi teren, situat în Ploieşti, ce a aparţinut defunctului G.G. (bunicul său după tată), imobil trecut abuziv în proprietatea statului.
A mai arătat reclamanta, că cererea i-a fost respinsă întrucât nu a făcut dovada calităţii de moştenitor de pe urma defunctului G.G., deşi a depus toate probatoriile.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1170 din 11 octombrie 2006, a admis contestaţia, a anulat pct. 1 al art. 1 din dispoziţia nr. 2054 din 30 martie 2006, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta din urmă, să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul-construcţie şi teren, situat în Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut, că din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, filele 7, 8, 9, precum şi din certificatul de moştenitor nr. 43 din 19 aprilie 2006, emis de B.N.P., G.M., aflat la fila 6, rezultă că numita G.E.D., este fiica şi moştenitoarea lui G.I., la rândul lui G.G., proprietarul imobilului în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Primăria municipiului Ploieşti, pe care a considerat-o nelegală şi netemeinică întrucât, G.D., este moştenitoarea defunctului G.I. şi nu a lui G.G., proprietarul imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 81 din 20 februarie 2007 a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu motivarea că reclamanta a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare a defunctului G.G. cu actele de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
În contra acestei decizii a declarat recurs, pârâta Primăria municipiului Ploieşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând aceeaşi critică, ca şi în apel respectiv reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare a defunctului proprietar G.G..
Recursul nu este fondat.
Instanţele au făcut o aplicaţiune corectă a legii în privinţa calităţii de succesor a reclamantei.
În speţă, ne aflăm într-un cadru juridic reglementat de o Lege specială, nr. 10/2001, care referitor la dreptul la restituire, prevede în art. 4 alin. (2) că de dispoziţiile sale beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
În alin. (3) se stabileşte o regulă derogatorie de la dreptul comun în legătură cu modalitatea de acceptare a succesiunii şi apare noţiunea de succesibil care diferă de cea de moştenitor folosită în alin. (2) al art.4.
Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii.
Cu actele juridice aflate la dosar, respectiv certificatul de moştenitor şi actele de stare civilă, intimata-reclamantă a făcut dovada vocaţiei sale succesorale, cum corect au reţinut ambele instanţe.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti împotriva deciziei nr. 81 din 20 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7343/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7230/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
