ICCJ. Decizia nr. 7501/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7501
Dosar nr. 2322/63/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2007
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2322/63/2006 (nr. format vechi 2911/2006) la Tribunalul Dolj, reclamantul C.I. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 5152 din 9 aprilie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, compus din teren şi despăgubiri pentru construcţia şi împrejmuirea demolate. În motivare, reclamantul a arătat că în mod greşit pârâtul a susţinut că terenul aparţine domeniului public, având destinaţia „Parcul Craioviţa", întrucât, în realitate, nu este aşa. Mai mult, în dispoziţia contestată nu se face referire la construcţia şi împrejmuirea demolate pentru care primăria era obligată să-i acorde despăgubiri.
La data de 7 decembrie 2006, reclamantul şi-a precizat cererea în sensul că pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură solicită acordarea în compensare a unei suprafeţe de teren învecinate şi împrejmuite.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 61 din 25 ianuarie 2007, a admis în parte cererea precizată formulată de C.N.I.
A anulat în parte dispoziţia nr. 5152/2003 în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 193 mp, identificată prin expertiză.
A obligat pârâtele să înainteze Prefecturii judeţului Dolj propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru restul suprafeţei de teren de 127 mp, la o valoare estimativă de 33.528 RON.
A respins capetele de cerere privind acordarea de teren în compensare şi măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este îndreptăţit la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv la restituirea în natură a suprafeţei de teren de 193 mp identificată prin expertiză ca fiind liberă şi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul suprafeţei de teren de 123 mp. Cu privire la cererea de acordare de despăgubiri pentru construcţia expropriată, tribunalul a constatat că acestea nu au fost solicitate prin notificare iar cu privire la cererea de compensare cu teren pentru restul de suprafaţă până la reîntregirea celei expropriate (respectiv un teren vecin pe care reclamantul l-a şi împrejmuit), a apreciat că dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocate de reclamant nu sunt incidente în cauză întrucât acest text reglementează situaţia imobilelor cu altă destinaţie şi nu a imobilelor teren.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de apel reclamantul, invocând art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001 şi arătând că pârâţii nu s-au opus la acordarea, în compensare, a terenului în suprafaţă de 223 mp, identificat de expert, a susţinut că în mod nelegal s-a respins cererea privind acordarea unui teren în compensare.
Reclamantul a criticat sentinţa şi sub aspectul neacordării despăgubirilor pentru construcţia şi împrejmuirea demolate, susţinând că prin notificare a înţeles să solicite restituirea întregului imobil, compus din teren şi construcţii.
În ultimul motiv de apel, reclamantul a susţinut că s-a menţionat eronat diferenţa de 127 mp pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, în loc de 172,05 mp, în raport de suprafaţa totală de 365,05 mp, ce a fost expropriată, chiar dacă prin notificare s-a solicitat suprafaţa de 320 mp, instanţa omiţând să menţioneze că suma estimativă de 33.538 RON trebuie indexată la data plăţii, conform indicelui de devalorizare a leului.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 522 din 23 aprilie 2007 a admis apelul declarat de reclamantul C.N.I. împotriva sentinţei civile nr. 61 din 25 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj.
A schimbat în parte sentinţa atacată şi a acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţia şi împrejmuirea demolate, cu obligarea acestuia să restituie despăgubirile deja primite pentru acestea.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că în conţinutul notificării reclamantul a menţionat şi construcţiile ce au fost demolate (care sunt menţionate în procesul-verbal nr. 13 din 30 septembrie 1986) iar prin contestaţia formulată a cerut despăgubiri şi pentru construcţie şi împrejmuire, aşa încât, este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru aceste bunuri.
Instanţa de apel a mai reţinut că, în condiţiile în care în procesul verbal de expropriere nr. 13 din 30 septembrie 1986 s-a menţionat suprafaţa de 320 mp teren expropriat, ce a fost solicitat şi prin notificare, apar ca nefondate criticile din apel referitoare la îndreptăţirea reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru o suprafaţă mai mare, raportată la 365 mp.
Cu privire la cererea de acordare a măsurii reparatorii prin compensare cu alte bunuri oferite în echivalent de deţinător (respectiv teren) , instanţa de apel a reţinut că textul legii prevede o posibilitate ce se poate oferi persoanei îndreptăţite cu acordul acesteia, numai de entitatea deţinătoare, neavând relevanţă faptul că reclamantul ocupă o anumită suprafaţă de teren ce a fost menţionată în raportul de expertiză.
Referitor la valoarea estimativă menţionată în dispozitivul sentinţei atacate pentru propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, instanţa a reţinut că criticile reclamantului vizând cuantumul valorii şi actualizarea acesteia sunt nefondate în raport de faptul că acordarea despăgubirilor se realizează în condiţiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantul C.N.I. şi pârâtul Primarul municipiului Craiova.
Recurentul-reclamant C.N.I. a susţinut în recursul său că în mod greşit instanţa de apel nu a admis cererea de a-i fi acordat în compensare terenul în suprafaţă de 223 mp pe motiv că această măsură nu se poate acorda decât dacă a fost propusă de entitatea deţinătoare. Recurentul-reclamant a arătat că, în opinia sa, entitatea deţinătoare, Primăria municipiului Craiova, şi-a dat acordul tacit pentru a-i fi dat în compensare terenul deoarece nu s-a opus faptului că el l-a îngrădit iar în instanţă pârâta nu a formulat apărări, nici la fond, nici la apel, aşa încât este îndreptăţit să primească în compensare suprafaţa de 223 mp identificată prin expertiză. Recurentul-reclamant a arătat că, în fapt, ocupă o suprafaţă de teren mai mare decât cea care i-a fost restituită în natură prin sentinţa instanţei de fond deoarece este de o calitate inferioară (fiind situat spre marginea bălţii) iar terenul care i-a fost expropriat şi care şi nu-i mai poate fi restituit în natură este ocupat de stradă. A cerut instanţei ca, în situaţia în care va considera că terenul este de aceeaşi calitate cu cel restituit în natură, să-i acorde în compensare numai teren în suprafaţă de 172,05 mp, cât reprezintă diferenţa dintre terenul expropriat şi cel restituit în natură.
Recurentul-reclamant a mai susţinut că, chiar şi în situaţia în care i s-ar cuveni măsuri reparatorii în echivalent, acestea trebuie acordate pentru suprafaţa de teren de 172,05 mp (care i-a fost expropriată în plus faţă de terenul restituit în natură) şi nu de 127 mp cum greşit a reţinut instanţa.
Recurentul-reclamant a mai arătat că, deşi a învederat, prin cererea de apel, că în sentinţa instanţei de fond nu s-a specificat că valoarea estimativă de 33.538 RON (reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul nerestituit în natură) trebuie indexată cu coeficientul de devalorizare a leului de la data întocmirii expertizei şi până la data plăţii reale, totuşi, instanţa de apel a motivat că nu are relevanţă acest aspect deoarece suma finală va fi stabilită în condiţiile legii speciale. Recurentul-reclamant a susţinut că, pentru eliminarea oricăror dubii, se impune să se facă respectiva precizare în hotărârea judecătorească deoarece nu are certitudinea că se va putea stabili de către comisia centrală o altă valoare decât cea menţionată în sentinţă.
Recurentul-pârât Primarul municipiul Craiova, în recursul său, întemeiat pe art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru construcţia şi împrejmuirea demolată, având în vedere procesul-verbal nr. 13 din 30 septembrie 1986 prin care statul a preluat terenul şi construcţia, deoarece reclamantul a solicitat prin notificare restituirea în natură sau despăgubiri numai pentru terenul în suprafaţă de 320 mp situat în Craiova, nu şi pentru construcţia şi împrejmuirile demolate.
A cerut admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de C.N.I.
Recursurile declarate de reclamantul C.N.I. şi de pârâtul Primarul municipiului Craiova sunt nefondate pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 11 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 (republicată), imobilele expropriate şi ale căror construcţii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptăţite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale, art. 11 alin. (3) dispunând că în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
În speţă, reclamantul C.N.I. a solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 „restituirea în natură a suprafeţei de teren de 320 mp situată în Craiova, ce i-a fost luată ca urmare a demolării imobilului existent pe acesta, în anul 1986".
Din procesul verbal nr. 13 din 30 septembrie 1986 întocmit de fostul Consiliu popular al judeţului Dolj, de evaluare a imobilelor expropriate conform Decretului Consiliului de Stat nr. 356/1985 (fila 2 din dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Dolj) reiese că lui C.I. i-a fost expropriat teren în suprafaţă de 320 mp şi construcţie în suprafaţă de 45,05 mp situate în Craiova.
Aceeaşi suprafaţă de teren se regăseşte şi în chitanţa autentificată de fostul notariat de Stat, Biroul principal al regiunii Craiova la data de 9 septembrie 1959 (fila 25 din dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Dolj) prin care C.I. a plătit lui C.A. şi C.E. avansul din preţul vânzării terenului de 320 mp situat în Craiova.
Din expertiza administrată în cauză reiese că din suprafaţa de 320 mp ce a fost expropriată de la C.I. este liberă numai suprafaţa de teren de 193 mp iar diferenţa de 127 mp este ocupată de strada Toporaşi , trotuarul aferent şi spaţiul dintre trotuar şi stradă (filele 89-96 din dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Dolj.
S-a constatat de către expert, cu prilejul măsurătorilor efectuate, că reclamantul ocupă în fapt o suprafaţă de teren de 416 mp, din care 193 mp, suprafaţa de teren liberă, care i-a fost expropriată şi 223 mp în preajma terenului de 193 mp, pe care nu a avut-o în proprietate, dar pe care o solicită în compensarea suprafeţei de 127 mp ocupată de strada T. (conform schiţei anexă la raportul de expertiză de la fila 94 din dosarul nr. 2322/63/2006 al Tribunalului Doi).
Expertul a calculat totodată că valoarea terenului de 127 mp care nu-i poate fi restituit reclamantului în natură este de 33.528 lei RON (335.280.000 lei ROL).
În raport CU înscrisurile menţionate (procesul verbal de evaluare a imobilului expropriat şi chitanţa autentificată de plată a avansului pentru vânzarea terenului) susţinerea recurentului-reclamant conform căreia suprafaţa de teren care i-ar fi fost expropriată ar fi fost de 365,05 mp şi că măsurile reparatorii ce i se cuvin - prin compensare şi numai în subsidiar, prin echivalent, trebuie calculate avându-se în vedere această suprafaţă de teren şi nu suprafaţa de 320 mp sunt nefondate.
Concluzia recurentului-reclamant în sensul că i-a fost expropriat un imobil în suprafaţă totală de 365,065 mp (reprezentând suprafaţa terenului de 320 mp şi suprafaţa construcţiei de 45,05 mp) nu are nici un suport logic deoarece construcţia de 45,05 mp era edificată pe terenul de 320 mp, expropriat, şi nu pe un alt teren.
Cum recurentul reclamant nu a făcut dovada că ar fi avut în proprietate şi că i-ar fi fost expropriată o suprafaţă de teren mai mare decât cea care apare în înscrisurile depuse la dosar, respectiv de 320 mp, se constată că în mod corect instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond prin care i-a fost restituit reclamantului terenul liber în suprafaţă de 193 mp, pentru restul suprafeţei de teren de 127 mp, care nu i-a putut fi restituit în natură, pârâţii fiind obligaţi să înainteze prefecturii propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, la valoare estimativă de 33.528 RON.
Nici susţinerea recurentului-reclamant că instanţa de apel trebuia să-i acorde măsuri reparatorii prin compensare deoarece Primăria municipiului Craiova şi-a dat acordul tacit în acest sens pentru că nu s-a opus atunci când a îngrădit terenul pe care îl ocupă în fapt şi nu a formulat apărări în instanţă nu poate fi primită, în raport cu modul în care a fost soluţionată, prin dispoziţia atacată, notificarea reclamantului şi cu prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 1.7 din Normele metodologice de aplicare a legii publicate M. Of., partea I nr. 227 din 3 aprilie 2007, pe care instanţa de apel Ie-a aplicat corect raportului juridic dedus judecăţii.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii şi atunci când a schimbat în parte sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru construcţia şi împrejmuirea demolate, ce s-au aflat pe terenul expropriat.
Este cert că, atâta timp cât reclamantul Ie-a menţionat în notificare iar demersul său judiciar a fost iniţiat atât ca urmare a respingerii cererii de restituire în natură a terenului cât şi a faptului că nu i s-au acordat despăgubiri pentru construcţia şi împrejmuirea demolate, voinţa sa a fost să i se acorde măsuri reparatorii pentru întreg imobilul expropriat, reprezentând atât terenul cât şi construcţia edificată pe acesta.
Aşa fiind, critica recurentului-pârât Primarul municipiului Craiova conform căreia instanţa de apel a acordat reclamantului mai mult decât a cerut, nu este fondată.
Cu privire la valoarea despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului atât pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 127 mp ce nu poate fi restituită în natură (care au fost stabilite estimativ prin expertiza administrată la fond) cât şi pentru construcţia şi împrejmuirea demolate, care s-au aflat pe terenul expropriat (drept stabilit în beneficiul reclamantului de către instanţa de apel) este de reţinut că procedura de acordare a despăgubirilor este prevăzută de legea specială, respectiv Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 iar stabilirea cuantumului final este de competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 13 alin. (1) din actul normativ menţionat.
Aşa fiind, în mod legal instanţa de apel a statuat, cu privire la acest aspect că nu se impune menţionarea în hotărârea judecătorească a faptului că valoarea estimativă a despăgubirilor va fi indexată cu coeficientul de devalorizare a leului de la data întocmirii expertizei şi până la data plăţii reale, deşi recurentul-reclamant a formulat susţineri în sens contrar.
Având în vedere temeiurile arătate, se constată că Decizia atacată este legală iar recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul C.N.I. şi pârâtul Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 522 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7551/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7474/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
