ICCJ. Decizia nr. 766/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la 28 iulie 2004 L.S. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei Băsești, anularea Dispoziției nr. 143 din 24 iunie 2004 emisă de primar, și obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilelor proprietatea contestatoarei.
în motivarea cererii s-a arătat că Dispoziția nr. 143 din 24 iunie 2004 este nelegală deoarece notificările depuse de contestatoare au fost tratate superficial, în bloc, terenurile și construcțiile fiindu-i preluate acesteia în mod nelegal.
La 20 octombrie 2004, contestatoarea și-a precizat cererea arătând că solicită, în principal, anularea dispoziției primarului și trimiterea întregii documentații Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru a se pronunța asupra fiecărei notificări în parte; în subsidiar, a solicitat anularea dispoziției și restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor menționate în notificări.
Prin sentința civilă nr. 119 din 25 februarie 2005, Tribunalul Maramureș, secția civilă, a respins contestația.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că terenurile agricole și pădurea solicitate de contestatoare au regimul juridic reglementat prin legile fondului funciar, motiv pentru care nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
în privința casei cu curtea și grădina aferentă, înscrisă în C.F. Top 115, în suprafață de 730 mp, cerută prin notificarea nr. 414/2001, contestatoarea nu a făcut nici un fel de precizare privind locul situării imobilului, în folosința cui se găsea a data la care a fost preluată de Statul român și în folosința cui se găsește în prezent. Or, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive, revenea reclamantei.
Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 507 A din 5 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
în considerentele deciziei sale, instanța de apel a preluat, practic, motivarea din hotărârea primei instanțe, concluzionând în sensul netemeiniciei căii de atac.
împotriva hotărârii date în apel contestatoarea a declarat recurs, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica privind următoarele aspecte:
Greșit s-a reținut că terenurile vizate de contestatoare și soluționate doar parțial prin decizia atacată, au format obiectul legilor fondului funciar.
Nu există identitate între aceste terenuri și cele pe care se susține că ar exista emise titluri de proprietate în favoarea unor terțe persoane. O asemenea identitate nu se putea stabili decât prin efectuarea unei expertize, probă care nu a fost administrată în cauză.
Instanța a omis faptul că reclamanta nu putea uza de prevederile legilor fondului funciar pentru că la momentul cooperativizării, aceasta nu mai era în România și nu mai era cetățean român. Restituirea imobilelor care formează obiectul Legii nr. 10/2001 nu este condiționată de cetățenia română a solicitantului.
Un alt aspect pe care nu l-au avut în vedere instanțele este acela că reclamanta a solicitat restituirea în natură iar dacă acest lucru nu mai este cu putință, acordarea de despăgubiri.
Greșit s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor solicitate, pentru că din cărțile funciare la care a făcut referire rezultă aceste aspecte.
Prin dispoziția atacată, primarul s-a pronunțat de două ori asupra notificării nr. 423/N/2001 și asupra notificării nr. 410/N/2001, pe care contestatoarea nu a făcut-o. în schimb, nu s-a pronunțat asupra notificărilor 416/N/2001, 419/N/2001, 425/N/2001 și 429/N/2001.
Analizând decizia instanței de apel, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea instanțelor de fond, Curtea a reținut următoarele:
Prin notificările înregistrate la Primăria comunei Băsești sub nr. 413-430/N/2001, L.S. a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a mai multor suprafețe de teren, pădure, casă de locuit și anexe gospodărești situate în satul Stremț, comuna Băsești, județ Maramureș.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
De vreme ce prin notificări s-au solicitat măsuri reparatorii pentru terenuri arabile, fâneață și pădure, în mod corect instanțele de fond au apreciat că în cauză sunt incidente prevederile susmenționate din Legea nr. 10/2001. împrejurarea că nu s-ar fi făcut o expertiză pentru a se stabili locul situării acestor imobile nu poate constitui un motiv de critică în etapa recursului, în care se verifică numai legalitatea, nu și netemeinicia hotărârii atacate. Or, critica privitoare la neadministrarea unei probe privește netemeinicia. Pe de altă parte, din copiile cărților funciare atașate notificărilor nu a rezultat preluarea imobilelor de către stat.
în aceste condiții, faptul că pentru terenurile solicitate ar fi fost emise titluri de proprietate pe numele altor persoane, este lipsită de relevanță, câtă vreme în cadrul procedural stabilit prin contestația formulată, stabilirea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, regimul juridic actual al acestor imobile nu poate fi cercetat în cauza de față.
în egală măsură, pentru acest motiv nu poate fi primită nici critica privitoare la lipsa de relevanță a cetățeniei contestatoarei care a învestit instanța cu cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobile ce nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001.
Recursul este însă întemeiat în partea privitoare la nepronunțarea instanțelor de fond asupra criticii în legătură cu neanalizarea de către comisia locală a unor notificări.
Astfel, la 20 octombrie 2004 contestatoarea și-a precizat cererea introductivă, aducând înaintea instanței și problema necercetării de către comisia locală a patru dintre cele 18 notificări depuse la primărie.
Faptul că în considerentele sentinței sunt enumerate toate notificările sub motivarea că regimul juridic al terenurilor pe care acestea le vizează este cel prevăzut de art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu poate fi considerat drept o analiză a criticii formulate, câtă vreme notificările nr. 416 și 429 vizează o livadă în suprafață de 3687 mp situată în intravilanul localității Stremuț, comuna Băsești.
La rândul său, instanța de apel nu a fost preocupată de cercetarea motivului de apel privitor la omisiunea soluționării acestor notificări. De altfel, de vreme ce motivarea instanței superioare de fond se limitează la reluarea considerentelor sentinței, fără să răspundă motivelor de apel, Curtea a apreciat, din oficiu, față de caracterul imperativ al normelor înscrise în art. 261 C. proc. civ., că decizia nu este motivată, ceea ce atrage nulitatea acesteia pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
în limitele devoluțiunii stabilite de contestatoare, instanțele de fond trebuiau să impună administrarea de dovezi din care să rezulte dacă și imobilului menționat în cele două notificări i-ar fi aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991.
Incidența prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 este lipsită de suport probator pentru notificările nr. 416 și 429/N/2001, ceea ce constituie aplicarea greșită a legii materiale de referință.
Față de cele ce preced, critica formulată întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul a fost admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
întrucât nici una dintre instanțe nu a cercetat fondul notificărilor, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. s-a impus casarea deciziei recurate, admiterea apelului contestatoarei și, în temeiul art. 297 C. proc. civ., desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului celor două notificări la același tribunal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 942/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 760/2006. Civil → |
|---|
