ICCJ. Decizia nr. 7740/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7740
Dosar nr. 4165/95/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 12 decembrie 2006 reclamantul B.P. a chemat în judecată D.G.F.P. Gorj şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând ca pârâţii să fie obligaţi să se pronunţe cu privire la notificarea adresată în condiţiile Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea imobilului situat în Tg. Jiu, respectiv restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă din suprafaţa totală de 650 mp şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa ocupată de construcţii precum şi pentru imobilul demolat.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este fiul şi unicul moştenitor al numitei P.(B.)A.S.P., proprietara imobilului ce a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950; clădirea existentă pe teren a fost demolată, în prezent aflându-se o altă clădire ocupată de D.G.F.P. Gorj.
Prin sentinţa civilă nr. 13 din 15 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Gorj s-a admis în parte acţiunea în sensul că a fost obligată pârâta D.G.F.P. Gorj să emită decizie cu privire la imobilul situat în Tg. Jiu, naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 şi aflat la poziţia 37 din anexa actului normativ.
S-a respins acţiunea reclamantului faţă de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că din actele şi lucrările dosarului rezultă că pe terenul proprietatea autoarei reclamantului se află în prezent clădirea în care îşi desfăşoară activitatea D.G.F.P. Gorj precum şi curtea interioară aferentă acesteia, astfel că pârâta are calitatea de deţinătoare a terenului naţionalizat şi este obligată a se pronunţa, printr-o dispoziţie sau decizie motivată asupra notificării.
Pârâta D.G.F.P. Gorj a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată în cauză susţinând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data notificării, aceasta a fost înaintată Ministerului Finanţelor Publice spre competentă soluţionare, iar pentru construcţia demolată competenţa soluţionării notificării aparţine Primăriei Tg. Jiu.
Prin Decizia civilă nr. 574 din 2 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 apelanta avea obligaţia ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării şi a depunerii actelor doveditoare să se pronunţe asupra cererii formulate, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 24-25 din Legea nr. 10/2001, obligaţie pe care apelanta nu şi-a executat-o.
Pârâta D.G.F.P. Gorj a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că, faţă de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, anterior modificării, care reglementau procedura de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilele ocupate de instituţii bugetare în sensul că ministerul de resort propunea iar Guvernul stabilea acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, a înaintat toată documentaţia depusă de reclamant Ministerului Finanţelor Publice spre competentă soluţionare.
De asemenea, arată recurenta, pentru construcţia demolată în baza Decretului nr. 180/1986 competenţa de soluţionare a notificării aparţinea Primăriei Tg. Jiu, astfel că instanţele care s-au pronunţat anterior în cauză au dispus în mod eronat obligarea sa la soluţionarea notificării.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate şi având în vedere dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1), actualmente art. 25, din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Potrivit art. 24 alin. (1) din acelaşi act normativ, dacă restituirea în natură nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent.
Faţă de aceste prevederi rezultă fără echivoc că, indiferent de situaţie, respectiv dacă persoanei îndreptăţite i se restituie imobilul în natură, i se oferă restituirea prin echivalent sau i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe asupra solicitării adresată prin notificare.
Lacuna legiuitorului care nu a reglementat expres situaţia în care persoana juridică deţinătoare nu respectă dispoziţiile legale menţionate este acoperită de instanţă care, la solicitarea celor îndreptăţiţi stabileşte în sarcina entităţii deţinătoare obligaţia emiterii deciziei sau dispoziţiei motivată, întrucât o atare obligaţie decurge din lege şi face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicţională prealabilă, instituită în mod imperativ.
Faţă de considerentele expuse, în corelare cu dispoziţiile legale menţionate sau rezultate din interpretarea prevederilor Legii nr. 10/2001, potrivit caracterului reparatoriu al acestui act normativ, criticile recurentei se privesc ca nefondate, astfel că se va dispune respingerea recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei nr. 574 din 2 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7744/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7742/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
