ICCJ. Decizia nr. 8114/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8114
Dosar nr. 2014/85/2006
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1235 din 23 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia formulată de SC B.T.S. SA Sibiu împotriva intimatului Primarul Municipiului Sibiu, prin care s-a solicitat anularea adresei nr. 55607 din 3 octombrie 2005 şi dispunerea restituirii în natură a imobilului identificat în C.F. 3061 Sibiu, nr. top 3676/1/2 şi nr. top 3674/1/1/1 precum şi a terenului situat administrativ la intersecţia străzilor B., S. şi V.H.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, notificarea se soluţionează de către unitatea deţinătoare printr-o dispoziţie/decizie care poate fi cenzurată de instanţă, însă interpretarea restrictivă a textului art. 21 alin. (1) nu trebuie să fie una excesiv de formalistă.
Răspunsul dat reclamantei la notificările adresate la 20 septembrie 2005, chiar dacă nu a fost cuprinsă într-o dispoziţie/decizie, ci s-a comunicat printr-o adresă cuprinzând motivat cauza neanalizării acestora pe temeiul tardivităţii depunerii lor poate fi verificat de instanţă.
De altfel, însăşi reclamanta a înţeles să atace adresa de respingere a notificărilor şi a calificat-o ca o dispoziţie emisă în contextul prevăzut de Legea nr. 10/2001, de intimată.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, criticând-o ca nelegală solicitând admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.
Sub un prim aspect s-a invocat calificarea greşită a adresei atacate ca neîntrunind cerinţele unei dispoziţii de soluţionare a notificărilor pentru că s-au înlăturat fără temei prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin aceasta s-a eliminat nejustificat o etapă a procedurii speciale şi prealabile înscrise în lege.
De aceea se impunea ca instanţa să oblige Primarul Municipiului Sibiu să emită o dispoziţie de restituire în natură a imobilelor ce fac obiectul notificării.
Numai după emiterea dispoziţiei instanţa era îndreptăţită să analizeze pretinsa tardivitate a notificărilor.
Nelegal s-a reţinut, în contextul arătat, că Legea nr. 10/2001 nu ar mai avea aplicare, din moment ce aceasta nu a fost abrogată ci doar modificată prin prevederile Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 117/A din 22 martie 2007 a respins apelul declarat de contestatoarea SC B.T.S. SA Sibiu împotriva sentinţei nr. 1235 din 23 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Potrivit art. 21 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 notificările persoanelor îndreptăţite sunt soluţionate de unităţile deţinătoare, iar în cazul imobilelor deţinute de autorităţile administrativ-teritoriale de către primari, prin dispoziţii sau decizii motivate.
Aceste acte pot fi atacate în justiţie în termen de 30 de zile de la comunicare, de către persoana îndreptăţită conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În speţă, soluţionarea notificărilor s-a făcut în temeiul nerespectării termenului de depunere a acestora prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, termen prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, doar prin emiterea unei adrese.
Această adresă a fost atacată de reclamantă cu acţiune în justiţie specifică Legii nr. 10/2001, întrucât prin această adresă au fost soluţionate notificările depuse la primăria Municipiului Sibiu.
Soluţionarea s-a motivat în fapt şi în drept, astfel că însăşi reclamanta a înţeles că actul emis produce efectele încheierii procedurii administrative prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, chiar dacă actul nu a fost emis de primar ci de secretar, dar sub antetul şi ştampila Primăriei Municipiului Sibiu.
Toatele elementele necesare clarificării raporturilor juridice ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 privind retrocedarea imobilelor pretinse de reclamantă s-au identificat în răspunsul dat, împrejurare în care s-a calificat acest răspuns ca echivalând unei dispoziţii reglementate de textele arătate din Legea nr. 10/2001.
Din nici o probă nu rezultă că reclamanta a depus notificările în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel că din această perspectivă, instanţa de fond corect a stabilit că nu mai pot fi valorificate drepturile pretinse în temeiul acestei legi, cât timp a pierdut termenul pentru depunerea notificărilor.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B.T.S. SA Sibiu, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate, s-au susţinut în esenţă, următoarele:
- instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, statuând că adresa emisă produce efectele încheierii procedurii administrative prealabile, chiar dacă actul nu a fost emis de primar, ci de secretar, sub antetul şi ştampila primăriei, întrucât singura persoană în drept a emite dispoziţie motivată este primarul;
- prevederile Legii nr. 10/2001 sunt imperative şi nu au caracter de recomandare atât în ceea ce priveşte modalitatea de a solicita restituirea, cât şi modul de răspuns la solicitări, respectiv dispoziţia/Decizia, motivată de primar;
- prin emiterea adresei nr. 55607 din 3 octombrie 2005 de către Primărie nu se poate înlocui dispoziţia cerută de lege şi emisă de primar, eliminând în mod nejustificat o etapă a procedurii speciale şi prealabile obligatorii.
S-a mai susţinut că în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că anularea unei dispoziţii administrative emisă de primar, se impune atunci când nu a fost motivată, ceea ce denotă că şi în situaţia când actul nu a fost emis de primar, regula este aceeaşi, anularea actului.
Recursul nu este întemeiat.
Obiectul acţiunii îl constituie anularea adresei nr. 55607 din 3 octombrie 2005, emisă de Primăria Municipiului Sibiu şi pe cale de consecinţă obligarea Primarului Municipiului Sibiu, la emiterea unei dispoziţii privind restituirea în natură a terenurilor individualizate în petitele acţiunii introductive de instanţă.
În speţă, răspunsul negativ la notificarea adresată pârâtei Primăria Municipiului Sibiu, respectiv adresa nr. 55607 din 3 octombrie 2005, a fost calificat de recurentă ca fiind echivalent cu o dispoziţie/decizie chiar dacă nu poartă această denumire, din moment ce a înţeles să recurgă la procedura jurisdicţională.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat în mod corect că procedura administrativă a fost parcursă şi a judecat în fond cauza, respingând acţiunea întrucât notificările au fost depuse cu mult peste termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr.10/2001.
Pe e altă parte, faptul că răspunsul negativ nu echivalează cu o dispoziţie/decizie, ar fi de un formalism excesiv ce ar avea drept consecinţă tergiversarea soluţionării fondului cererii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T.S. SA împotriva deciziei nr. 117/A din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8203/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 807/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
