ICCJ. Decizia nr. 8203/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8203
Dosar nr. 5333/1/2006
Şedinţa publică din 5 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2005, reclamantul C.G.M. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Craiova solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul, construcţie şi 400 mp teren situat în Craiova, judeţul Dolj.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 432/H/2001 a solicitat pârâtei ca în temeiul Legii nr. 10/2001 să dispună restituirea în natură sau plata despăgubirilor prin echivalent, sau prin compensare, un teren în altă zonă, însă prin Decizia nr. 14159 din 29 martie 2005 Primăria Craiova a soluţionat cererea în sensul că a emis ofertă de despăgubiri prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Reclamantul a susţinut că dispoziţia contestată nu este legală deoarece art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede expres că „în cazul imobilelor cu destinaţie de locuinţă, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri băneşti, forma de restituire prin echivalent se poate face numai cu acordul persoanei îndreptăţite".
Prin sentinţa civilă nr. 1367 din 7 septembrie 2005, Tribunalul Dolj a respins acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede posibilitatea acordării de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod abuziv, ci doar titluri de despăgubire, în înţelesul art. 3 lit. a) din Titlul VII al legii.
Prin Decizia nr. 40 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova a fost admis apelul formulat de reclamant, a schimbat sentinţa primei instanţe în sensul constatării că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în municipiul Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă că în speţă este de necontestat faptul imposibilităţii restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv, aşa încât, reclamantul beneficiază de prevederile cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, lege de imediată aplicare, pentru construcţia demolată şi terenul de 400 mp imposibil de restituit în natură.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul C.G.M., criticând-o pentru nelegalitate.
Susţine, astfel, că soluţia instanţei de apel este greşită în condiţiile în care aceasta nu a administrat probe în vederea verificării temeiniciei şi legalităţii ofertei de despăgubiri şi stabilirii corecte a valorii terenului. Instanţa a aplicat greşit legea deoarece a reţinut că temeiul juridic al acţiunii sale, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a fost abrogat în timpul procesului.
Recursul este nefondat.
Prin dispoziţia nr. 4625/2002 s-a înaintat Prefecturii Dolj propunerea Primăriei Municipiului Craiova de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti (eventual titluri de valoare) la valoarea estimată de petiţionar. Această dispoziţie nu a fost atacată de reclamant.
Construcţia a fost demolată, iar terenul a fost afectat de utilităţi, restituirea în natură nefiind posibilă.
Ulterior, această procedură s-a finalizat prin încheierea unui proces-verbal de negociere la care a fost prezent şi reclamantul şi a unei adrese nr. 14159 din 29 martie 2005, anexă la procesul-verbal nr. 14159/2005 prin care s-a stabilit că măsurile reparatorii ce se cuvin reclamantului să constea în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru suma de 995.971.000 lei.
Reclamantul nu a fost mulţumit de această dispoziţie solicitând despăgubiri băneşti.
În timp ce procesul se afla pe rolul Tribunalului Dolj, a fost adoptată Legea nr. 247/2005 care a modificat şi completat Legea nr. 10/2001, dispoziţiile acestei legi aplicându-se şi litigiilor în curs, cât timp nu a fost finalizat procesul de despăgubire a proprietarilor deposedaţi abuziv.
Prin Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 (de imediată aplicare) se prevede că măsurile reparatorii, în cazul imobilelor prevăzute de lege ce nu se mai pot restitui în natură (cum este şi cazul în speţă) se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, noua lege nemaiprevăzând măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, aşa încât, în mod corect instanţa de apel a reţinut că reclamantul beneficiază de noile dispoziţii ale legii speciale, aşa cum ea fost modificată şi completată şi se va urma procedura prevăzută de Titlul VII art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Cum, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001au fost abrogate, iar prin art. 26 alin. (1) din aceeaşi lege, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, se prevede că deţinătorul imobilului său, după caz, entitatea investită cu soluţionarea ratificării, este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor, reclamantul va beneficia de prevederile art. 13 şi art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar pârâta trebuie să se conformeze dispoziţiilor legii speciale şi să trimită întreaga documentaţie, inclusiv prezenta hotărâre, la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condiţiile art. 16 din Titlul al Legii nr. 247/2005.
De aceea, modul de evaluare a imobilului în discuţie nu mai are relevanţă, având în vedere că evaluarea pretenţiilor de restituire prin echivalent este, conform noii legi, atributul evaluatorilor autorizaţi desemnaţi de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Comisia Centrală stabileşte cuantumul final al despăgubirilor şi emite titlurile de proprietate după finalizarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, în mod just a reţinut instanţa de apel că potrivit noilor dispoziţii, instanţa are competenţa de a verifica legalitatea îndreptăţirii la acordarea de despăgubiri nu şi determinarea cuantumului acestora sau modalităţii de acordare.
Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.G.M. împotriva deciziei nr. 40 din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8376/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8114/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
