ICCJ. Decizia nr. 8669/2006. Civil
| Comentarii |
|
După ce, prin dispoziția nr. 749/2003 a Primarului orașului Borșa, s-a respins notificarea datorită faptului că nu s-a făcut dovada proprietății imobilului și a preluării abuzive de către stat, reclamanții au contestat în justiție măsura luată.
Astfel, acțiunea prin care reclamanții W.(W.)M. și W.R., în contradictoriu cu Primarul orașului Borșa, au cerut anularea dispoziției sale, emise în temeiul Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a imobilului din Borșa, a fost respinsă, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 285 din 6 mai 2005 a Tribunalului Maramureș.
Sentința a rămas definitivă, prin respingerea apelului reclamanților, potrivit deciziei civile nr. 781/A din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, sens în care s-a reținut, în esență, că nu au fost îndeplinite cerințele art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, cerințe în legătură cu termenul de notificare și în legătură cu actele doveditoare ce trebuie depuse într-o perioadă delimitată, ca anexe la notificare.
Concret, la fond s-a reținut că notificarea nr. 95 din 10 septembrie 2001 nu cuprinde elemente de identificare a imobilului, în lipsa unor acte ce nu au fost depuse până la data din 14 mai 2003 de către reclamanți, în calitate de moștenitori ai numitei W.M.
Deliberând, înalta Curte reține că în contextul în care termenele prevăzute de art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001 sunt de recomandare, fiind prelungite, prin lege, succesiv, recurenții nu pot fi decăzuți din drepturile lor. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, recurenții-reclamanți au făcut dovada proprietății chiar și în fața instanței de judecată, instanță obligată, prin lege, să afle adevărul în sensul art. 129 și art. 130 C. proc. civ. și care nu poate ignora nici un mijloc de probă, fie că proba este făcută și administrată direct de ea însăși, fără a fi necesar ca proba să existe și în faza precedentă administrativă.
Proba proprietății și preluării abuzive de către stat există în sensul prevăzut de punctul 22.1 prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 la lit. g), unde se prevede că "oricare înscrisuri" constituie act doveditor. Or, în cauză, au fost demonstrate cele două aspecte, fie și prin înscrisurile de la filele 18 sau 46 fond, unde prin adeverința Primăriei se menționează că în registrul agricol figurează casa de locuit a autorului reclamanților, iar preluarea s-a făcut în temeiul Decretului nr. 111/1951.
O asemenea dovadă justifică faptul că reclamanții au calitatea procesuală, fiind persoane îndreptățite în sensul dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.
întrucât soluția criticată a instanțelor ce s-au pronunțat în cauză nu cuprinde o abordare a fondului pricinii, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., a fost admis recursul, a fost casată decizia atacată și respectiv sentința, cu trimiterea cauzei la instanța de fond.
Instanța de trimitere nu numai că va cerceta fondul, dar va ține cont și de celelalte susțineri în apărare făcute în criticile din recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8706/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8630/2006. Civil → |
|---|
