ICCJ. Decizia nr. 8630/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, reclamanta F.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului Constanța și Consiliul Local al municipiului Constanța, obligarea pârâților de a-i comunica deciziile sau dispozițiile motivate asupra cererilor de restituire în natură a două imobile:
- teren în suprafață de 255 mp pe care se află două corpuri de case formate din 2 camere, bucătărie, cămară, vestibul și respectiv, două camere și dependințe, situat în Constanța;
teren în suprafață de 297,80 mp situat în Constanța, aproximativ, străzile I. și N. (fost parc N. Constanța).
De asemenea, reclamanta a mai solicitat, obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100.000 lei/zi de întârziere, de la data înregistrării acțiunii și până la data comunicării deciziilor motivate.
Prin sentința civilă din 3 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1870/2004, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 10/2001 și Consiliul local al municipiului Constanța, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți.
S-a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanța, care a fost obligat să emită dispoziție motivată de soluționare a notificărilor înregistrate sub nr. 3688 din 30 martie 2001 și nr. 1423 din 1 octombrie 2001.
Pârâtul a fost obligat și la 4.091.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cererile de restituire în natură sau prin echivalent formulate de persoanele îndreptățite conform actului normativ menționat se soluționează prin dispoziția motivată a primarului.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3), art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 și refuzul nejustificat al Primarului municipiului Constanța de a răspunde la notificările adresate de reclamantă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul municipiului Constanța.
Apelul a fost respins prin decizia civilă nr. 467/C din 6 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Instanța de apel a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde notificărilor reclamantei prin dispoziție motivată, în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâtul Primarul municipiului Constanța.
în motivarea recursului se arată că norma prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, conține un termen de recomandare de 60 de zile; iar justiția nu poate interveni în situația nerespectării lui.
A mai invocat recurentul și lipsa de interes în formularea acțiunii, reclamanta având la dispoziție art. 1075 C. civ. și art. 5803C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată următoarele:
Potrivit art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este obligată să emită decizia sau dispoziția motivată privind notificările adresate de reclamanți în termenul expres prevăzut, de 60 de zile de la formularea notificării sau de la depunerea actelor.
Cum recurentul pârât, nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, și nu s-a pronunțat prin decizie sau dispoziție motivată asupra notificărilor trimise de reclamantă, instanța de fond și apel au procedat legal obligând pe pârât să se pronunțe asupra notificărilor.
Obiectul acțiunii introductive nu poate fi apreciat ca o obligație tipică de a face, bazată pe dispozițiile art. 1075 C. civ. deoarece, raportul juridic dedus judecății derivă, în mod cert și exclusiv, din dispozițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001.
Pentru aceleași considerente nu poate fi primită, nici susținerea recurentului că reclamanta poate uza de dispozițiile art. 5803C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente recursul se privește ca nefondat și a fost respins, în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8669/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8622/2006. Civil → |
|---|
