ICCJ. Decizia nr. 8742/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1415 din 25 octombrie 2005 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea formulată de reclamantul D.F. împotriva pârâtei A.V.A.S. care a fost obligată să se pronunțe asupra notificării formulate de reclamant și a obligat pârâta la plata daunelor cominatorii de 10 RON/zi de întârziere, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la emiterea deciziei/dispoziției conform art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 republicată. Prin aceeași sentință s-a luat act că reclamantul a renunțat la judecata împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Teleorman.
în motivarea sentinței s-a reținut că unitatea deținătoare era obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură formulată de reclamant, astfel cum prevede art. 25 alin. (1) din Legea 10/2005.
Tergiversarea nejustificată a emiterii dispoziției constituie contravenție conform art. 38 alin. (2) din lege, constatarea acesteia fiind de competența Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Ca atare, pârâta fost obligată să emită dispoziția și să plătească daunele cominatorii.
împotriva sentinței a declarat apel pârâta A.V.A.S. întrucât apelul nu a fost motivat, instanța s-a pronunțat pe baza probelor administrate la fond.
Curtea de Apel București, secția a VII-a, prin decizia civilă 93 A din 2 martie 2006 a respins apelul ca nefondat.
Pe parcursul soluționării apelului apelanta A.V.A.S. a depus la dosar decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2006 prin care a respins notificarea formulată de reclamant și a solicitat respingerea apelului ca rămas fără obiect.
în considerentele deciziei s-a reținut că apelanta nu a emis dispoziția motivată în termenul prevăzut de lege astfel încât, în mod corect, a fost obligată să se pronunțe asupra notificării și să plătească daunele cominatorii.
împrejurarea că pe parcursul soluționării apelului pârâta a emis decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2006 nu face ca apelul să rămână fără obiect, întrucât obiectul acestuia îl reprezintă sentința atacată și pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a acesteia întrucât și-a executat obligația stabilită prin sentința 93/2005.
Recursul este fondat.
Daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligației, suma stabilită de instanță, ca și încasarea acesteia de către creditor, având un caracter provizoriu.
în cauză, recurenta pârâtă a făcut dovada îndeplinirii obligației de emitere a dispoziției înainte de rămânerea definitivă a sentinței, acest lucru însemnând că menținerea măsurii de constrângere nu se mai justifică.
Ca atare, recursul a fost admis, decizia atacată a fost modificată în totalitate, în sensul admiterii apelului, iar sentința a fost schimbată în parte prin înlăturarea obligării recurentei pârâte la plata daunelor cominatorii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8801/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8750/2006. Civil → |
|---|
