ICCJ. Decizia nr. 8750/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 115 din 20 ianuarie 2006 Tribunalul Timiș a admis contestația formulată de reclamantul D.I.H. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara, a dispus anularea dispoziției nr. 1873 din 25 iulie 2005 emisă de pârâtul 1și a obligat acest pârât să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr.top 16572 compus din apartamentele 1-4, cu părțile comune în proporție de 65/%, condiționat de obligația reclamantului de a restitui sumele primite cu titlu de despăgubire.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că imobilul din str. Gh., în suprafață de 451 mp a fost proprietatea tabulară a notificatoarei D.W., fiind dobândit de aceasta cu titlu de moștenire în anul 1964 și trecut în proprietatea statului, conform Legii 4/1973, prin decizia nr. 53 din 15 ianuarie 1976 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Timiș cu plata unei despăgubiri de 10.761 lei.
Prin dispoziția contestată Primarul Municipiului Timișoara a respins notificarea întrucât reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor al notificatoarei inițiale, D.W.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 22 din Legea 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de moștenitor pot fi depuse până la soluționarea notificării, fără a distinge între soluționarea pe cale administrativă și cea realizată pe cale judecătorească. Ca atare, reclamantul poate depune aceste acte inclusiv în prezentul dosar.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 19 din 3 martie 2005 s-a constatat că reclamantul are calitatea de unic moștenitor al defunctei D.W., decedată la 10 noiembrie 2002, în calitate de fiu.
Mai mult, această calitate a fost probată de către reclamant și anterior, prin înscrisurile depuse la dosarul administrativ odată cu cererea prin care a solicitat continuarea procedurii de restituire a imobilului inițiată de defunctă, respectiv buletinul de identitate, certificatul de deces al autoarei notificării și certificatul de naștere.
împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Timișoara susținând că hotărârea este nelegală întrucât reclamantul nu a depus certificatul de moștenitor la dosarul administrativ.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 128 din 12 aprilie 2006 a respins apelul ca nefondat reținând că reclamantul a dovedit calitatea de moștenitor atât cu certificatul de moștenitor depus la dosarul instanței de fond, cât și cu actele de stare civilă atașate la dosarul administrativ.
împotriva deciziei instanței de apel pârâtul Primarul Municipiului Timișoara a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reiterând motivul de apel.
Recursul este nefondat.
Aplicarea Legii 10/2001 cuprinde, în prima etapă, o procedură administrativă prealabilă reglementată de art. 22-26, iar obligația persoanei îndreptățite de a depune actele doveditoare este stabilită de art. 23 din lege.
Potrivit acestui articol, entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziției motivate, iar stabilirea momentului până la care persoana îndreptățită poate să depună actele doveditoare nu limitează posibilitatea instanței, investită cu acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001 de a soluționa procesul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Stabilirea obligației pentru instanță de a soluționa pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție recunoscut de art. 21 din Constituție și a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în speță, reclamantul a depus certificatul de moștenitor nr. 14 din 3 martie 2005 cu care a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, pe parcursul soluționării cauzei în fond (fila 10 a dosarului ) și în mod corect, prin decizia atacată a fost păstrată sentința pronunțată de instanța de fond cu luarea în considerare a acestui certificat.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocate de recurent, și a respins recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8742/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8717/2006. Civil → |
|---|
