ICCJ. Decizia nr. 8857/2006. Civil
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2005 la Tribunalul Gorj, reclamanta M.F. a chemat în judecată pe pârâții: Inspectoratul de Poliție al județului Gorj și Ministerul Administrației și Internelor solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2.200.000.000 lei reprezentând chiria aferentă perioadei iunie 2002-iunie 2005.
Fiind astfel învestit, Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 680 din 23 decembrie 2005, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Gorj la plata către reclamantă a sumei de 1.936.754.064 lei și a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia și l-a obligat pe primul pârât la 8 milioane lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 319 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel Craiova, a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Gorj împotriva hotărârii pronunțată de tribunal.
împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Gorj înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 8259/1/2006.
La data de 27 octombrie 2006, din oficiu, înalta Curte a invocat excepția de ordine publică a necompetenței materiale conform dispozițiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005, raportate la art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005.
Asupra excepției de ordine publică invocată, se constată următoarele:
Legea nr. 219 din 5 iulie 2005, intrată în vigoare în timp ce pricina se afla pe rolul Tribunalului Gorj, a modificat dispozițiile C. proc. civ. referitoare la competența instanțelor judecătorești, reinstituind principiul ierarhiei acestora în soluționarea căilor de atac, în sensul că judecarea apelului și a recursului aparține instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea supusă controlului.
Conform art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005 "procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal investite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii".
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că: "apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale".
Prin sintagma "potrivit acestei legi", legiuitorul a avut în vedere atât dispozițiile procedurale privind instanța competentă să soluționeze căile de atac, dar și dispozițiile de competență materială determinate de valoarea obiectului litigiului.
Astfel, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., (așa cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005) tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei ... , iar conform art. 1 pct. 1 din același cod, judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altei instanțe (adică litigiile al căror obiect are o valoare sub 5 miliarde lei).
Cum, în speță, Legea nr. 219 din 5 iulie 2005 era în vigoare la data de 23 decembrie 2005 când Tribunalul Gorj a soluționat cauza în primă instanță, iar valoarea obiectului litigiului este mai mică de 5 miliarde lei (respectiv 2.200.000.000 lei), în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., raportate la art. 2 pct. 1 lit. b) din același cod, modificate prin Legea nr. 219/2005, judecătoria era competentă material să soluționeze cauza în primă instanță și nu tribunalul.
Cum prevederile legale menționate, așa cum ele au fost statornicite prin Legea nr. 219/2005, sunt de imediată aplicare și de la care nu se poate deroga și cum în speță, Tribunalul Gorj a judecat în mod greșit pricina în primă instanță, iar Curtea de Apel Craiova a judecat în mod greșit apelul, recursul declarat în cauză a fost admis conform art. 312 alin. (6) raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., au fost casate atât decizia cât și sentința și s-a trimis pricina spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Târgu Jiu.
← ICCJ. Decizia nr. 8895/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8818/2006. Civil → |
---|