ICCJ. Decizia nr. 8900/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 februarie 2002, reclamanții S.G. și S.I. au chemat în judecată SC P.T. SA Craiova, Consiliul Local Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A.P.A.P.S. solicitând ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâții să fie obligați la retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 300 mp situat în Craiova.
în cuprinsul acțiunii reclamanții au arătat că nu au primit răspuns la notificarea din 19 iunie 2001 prin care au cerut restituirea în natură a terenului care le-a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 102/1965.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 432 din 10 octombrie 2003, a admis acțiunea, ulterior precizată, și în consecință a anulat decizia nr. 224 din 10 septembrie 2002 emisă de pârâta SC P.T. SA și a dispus restituirea în natură de către pârâta SC P.T. SA, prin compensare cu un alt imobil de valoarea celui în cauză, valoare stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți și anume Consiliul Local Craiova, Consiliul Județean Dolj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, A.P.A.P.S. și Ministerul Turismului.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 3010 din 28 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC P.T. SA Craiova, și a schimbat sentința civilă nr. 432 din 10 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj în sensul că a respins acțiunea (contestația) formulată de reclamanții S.G. și S.I.
Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins apelul declarat de reclamanții S.G. și S.I.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece terenul aflat în litigiu nu poate fi restituit, fiind necesar pentru funcționarea normală a hotelului P. din Craiova.
împotriva deciziei nr. 3010/2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, au declarat recurs reclamanții S.G. și S.I. susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece terenul putea fi restituit în natură, iar dacă această restituire nu era posibilă trebuia obligată unitatea deținătoare să acorde, prin compensare, un alt teren.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
în prezentul litigiu dedus judecății, reclamanții au cumpărat, printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică la 30 august 1960, un teren neconstituit în suprafață de 300 mp (fila 6). în scopul edificării unor construcții, prin Decretul nr. 102/1965 a fost expropriat atât terenul menționat cât și alte imobile situate în vecinătate.
Pe terenurile expropriate a fost edificată o construcție cu destinația de hotel-restaurant și anexele corespunzătoare.
Prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză (filele 120-123 din dosarul primei instanțe și filele 76-79 din dosarul instanței de apel) s-a stabilit că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren aflat în litigiu, care se învecinează pe toate laturile cu restul terenului aparținând pârâtei SC P.T. SA Craiova. în atare situație, aplicând corect prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pârâta SC P.T. SA, prin decizia nr. 224 din 10 septembrie 2002, a respins notificarea de restituire în natură, stabilind că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, trimițând, în acest scop, documentația la Prefectura Județului Dolj (fila 80).
Măsurile reparatorii în echivalent prin compensarea cu alte bunuri este reglementată prin art. 9 alin. (2) și art. 11 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 pentru alte situații decât cele în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea unui teren ocupă funcțional respectivul teren în întregime. Prin cele două articole legiuitorul a reglementat situația exproprierii unor construcții care aveau numai altă destinație decât aceea de locuință. în consecință, nu este întemeiată susținerea reclamanților că instanța trebuie să oblige pârâta la atribuirea, prin compensare, a altui teren cu aceeași suprafață, situat în curtea complexului hotelier. De altfel, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză, întreaga suprafață de teren aparținând pârâtei este ocupată de construcția hotelului și de amenajările specifice, depozite, peluză cu iarbă, alee acces, parcare, rețele edilitare ș.a., fiind necesară funcționării normale a complexului hotelier, astfel încât probele administrate nu confirmă existența unui teren liber care să fie atribuit, prin compensare, reclamanților.
Decizia instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat de reclamanți a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7416/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8895/2006. Civil → |
|---|
