ICCJ. Decizia nr. 9490/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9490
Dosar nr. 540/44/2006
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 28 ianuarie 2005, reclamanţii C.J. şi C.Z. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria şi Primarul Municipiului Galaţi, solicitând anularea Dispoziţiei acestora nr. 1177/SR din 6 ianuarie 2005 şi obligarea lor la emiterea unei noi dispoziţii, prin care măsurile reparatorii să constea în compensarea cu alte bunuri, iar în subsidiar, stabilirea valorii reale a terenului situat în Galaţi, imposibil de restituit în natură, precum şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în limita acestei valori.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 1 alin. (2), art. 9 alin. (1) şi art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.8 B din HG nr. 498/2003, reclamanţii au susţinut că:
- în anul 1972 au cumpărat, prin act autentic, imobilul de la adresa menţionată (200 mp teren şi construcţie), care a fost expropriat conform Decretului nr. 346/1980;
- ulterior, construcţia a fost demolată, iar pe teren s-au edificat blocuri de locuinţe, astfel că restituirea în natură nu este posibilă;
- fiul lor deţine din anul 2000, în calitate de chiriaş, un teren neconstruit de 132 mp, care aparţine statului, este situat în Galaţi, şi le-ar putea fi acordat în compensarea terenului expropriat;
- prin dispoziţia atacată, pârâţii au stabilit ca valoare echivalentă a imobilului expropriat suma de 158.542.284 lei, considerabil mai mică decât valoarea de piaţă a unui teren identic.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1305 din 14 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia criticată, a dispus compensarea cu terenul de 132 mp situat în Galaţi, şi aflat în domeniul privat al statului, în valoare de 198.929.100 Rol, individualizat prin planul de situaţie întocmit de expert, parte integrantă a hotărârii şi a constatat că, potrivit Legii nr. 247/2005, pentru diferenţa dintre valoarea actualizată a imobilului expropriat, valoarea imobilului primit în compensare şi despăgubirea primită la expropriere, actualizată, reclamanţii au dreptul la despăgubiri care vor fi stabilite conform art. 13 şi art. 16 din Titlul VII al aceleiaşi legi.
Totodată, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să le plătească reclamanţilor 400 Ron cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- imobilul dobândit de reclamanţi în anul 1972 (teren de 200 mp şi casă), situat în Galaţi, a fost expropriat prin Decretul nr. 436/1980.
- la expropriere, reclamanţii au primit 433,3 lei despăgubiri, iar ulterior construcţia a fost demolată şi pe teren s-a ridicat un bloc de locuinţe;
- potrivit art. 1 alin. (2) şi art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/20010 în actuala redactare (consecutiv modificării operate prin Legea nr. 247/2005), măsurile reparatorii în echivalent pot consta şi în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, condiţionat de acordul persoanei îndreptăţite.
- terenul de 132 mp situat în Galaţi, solicitat în compensare de reclamanţi, este închiriat de primărie fiului acestora dar are o valoare inferioară valorii imobilului expropriat;
- în consecinţă, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri pentru diferenţa de valoare;
- aceste despăgubiri trebuie să fie stabilite conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu luarea în calcul a valorii actualizate a despăgubirilor primite de reclamanţi la expropriere.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 76 din 23 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Galaţi.
S-a reţinut că:
- art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în forma existentă la data emiterii dispoziţiei atacate) şi art. 1.7 din HG nr. 498/2003 permiteau unităţii deţinătoare, obligată la restituire, să ofere persoanei îndreptăţite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile care erau acceptate de aceasta;
- în speţă, reclamanţii au indicat un teren pe care îl deţin în calitate de chiriaşi pentru a fi retrocedat ca măsura reparatorie în echivalent pentru imobilul expropriat, imposibil de restituit în natură;
- apelantul nu precizează impedimentele legale care ar face imposibilă acordarea suprafeţei de 132 mp ca măsură reparatorie pentru imobilul reclamanţilor;
- deţinătorul imobilului preluat abuziv are plenitudine de competenţă în acordarea măsurilor reparatorii dar modul de soluţionare a notificărilor este supus controlului judecătoresc;
- potrivit art. 13 şi art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, organul competent să stabilească despăgubirile este Comisia Centrală, a cărei decizie poate fi contestată în condiţiile legii contenciosului administrativ.
Municipiul Galaţi prin Primar a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii acţiunii, ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 299-316 C. proc. civ., Legea nr. 213/1998 şi Legea nr. 215/2001, recurentul a susţinut că:
- măsura reparatorie în echivalent de compensare cu alte bunuri este condiţionata de oferta în acest sens a deţinătorului, care în speţă nu există datorită lipsei unor imobile disponibile;
- instituţia abilitată de Legea nr. 115/2001 să dispună de terenurile care aparţin domeniului public este doar Consiliul Local Galaţi, astfel că prima instanţă a depăşit atribuţiile puterii judecătoresti.
Aceste critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., sunt nefondate deoarece:
- sintagma „în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător" care apare în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (ca şi în alte texte din aceeaşi lege ori din HG nr 498/2003), nu duce la concluzia că refuzul unităţii menţionate de a face o asemenea ofertă, în ipoteza imposibilităţii restituirii în natură a imobilului preluat abuziv, nu este supus controlului judecătoresc;
- altfel, ar însemna că unele acte îndeplinite de unităţile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în cursul procedurii de restituire instituite prin aceeaşi lege, de natură să prejudicieze persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii, nu pot fi cenzurate de instanţele de judecată, ceea ce este inacceptabil;
- în speţă, reclamanţii şi-au exprimat neechivoc preferinţa pentru măsura reparatorie prin echivalent de compensare cu un alt imobil şi au dovedit că atribuirea acestui bun este posibilă, fiind vorba despre un teren neconstruit, inferior imobilului expropriat (din punct de vedere valoric si al dimensiunilor) şi închiriat de primărie fiului lor;
- la rândul său, recurentul nu a învederat impedimente concrete care ar împiedica o asemenea „compensare" şi, evident, nu a dovedit existenţa lor, astfel că refuzul de a oferi terenul solicitat de reclamanţi este total nejustificat;
- potrivit art. 1.7 din H.G nr. 498/2003, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent se ia tot de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, prin dispoziţie/decizie motivată, cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 în cazul bunurilor disponibile cu regim de proprietate publică.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi art. 274 C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, cu obligarea recurentului la plata sumei de 1000 Ron cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Galaţi prin Primar împotriva deciziei civile nr. 76/A din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă recurentul la plata către intimatul-reclamant J.C. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9596/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 9493/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
