ICCJ. Decizia nr. 9916/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 753 din 15 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis contestația formulată de contestatorul D.V.C. în contradictoriu cu intimata SC P.P. SA București împotriva deciziei nr. 90 din 6 aprilie 2004, emisă de intimată, a fost anulată această decizie, iar intimata a fost obligată să emită o nouă decizie, care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului teren în suprafață de 4040 mp, situat în comuna Cocu, sat Richițele de Jos, județul Argeș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, reclamantul D.V.C., prin notificarea nr. 957 din 11 iulie 2001, adresată intimatei a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 4040 mp, situat în comuna Cocu, sat Richițele de Jos, județul Argeș, notificare ce a fost respinsă prin decizia nr. 90 din 6 aprilie 2004, cu motivarea că solicitantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 și că imobilul solicitat nu intră sub incidența legii, conform art. 8 alin. (1) din același act normativ.
Instanța a reținut că, reclamantul, deși nu a depus titlul de proprietate în baza căruia a solicitat terenul în discuție, a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, în sensul dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001, pe de o parte prin adresele emise de Primăria
comunei Cocu, județul Argeș, aflate la filele 9, 12-15 dosar fond și prin procesul-verbal de constatare, încheiat la 4 martie 1998 de aceeași autoritate, acte ce atestă evidențierea în registrul agricol pe perioada 1997-2000 a suprafeței de 2,06 ha, suprafață ce include și terenul ce face obiectul notificării.
Pe de altă parte, s-a reținut că demersurile contestatorului pentru obținerea titlului de proprietate pe calea unei hotărâri judecătorești, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991 au fost respinse cu motivarea că terenul a fost expropriat în baza Decretului nr. 22 din 10 februarie 1986, fiind folosit de către intimată în scopul amplasării unor sonde petroliere.
S-a mai reținut că terenul în litigiu nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991, deoarece nu s-a aflat în patrimoniul fostului CAP și nici nu s-a făcut dovada existenței unui titlu valabil de preluare.
Instanța de fond a înlăturat interpretarea intimatei privind incidența Legii fondului funciar pentru terenurile agricole aflate în extravilanul localităților, cum este cel în litigiu, cu motivarea că art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 face referire la terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, fără a distinge în privința categoriei actuale a terenului.
S-a mai reținut că, a extinde textul invocat la situația din cauză ar însemna să se adauge la lege.
Avându-se în vedere faptul că este imposibilă restituirea în natură a terenului, datorită situației necontestate a afectării sale de amplasamentul unor sonde petroliere s-a ajuns la soluția deja arătată.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 404/A din 20 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată SN P.P. SA București împotriva sentinței nr. 753 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul contestator D.V.C.
Instanța de apel a reținut că terenul solicitat de către contestator a fost identificat prin vecinătăți, că pe el se află amplasate sonde aparținând intimatei, aspect confirmat prin expertiză, situație în care notificarea reclamantului a fost formulată cu respectarea condițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (2), după republicare.
De asemenea, prin actele depuse la dosar, respectiv adrese și adeverințe emise de Primăria comunei Cocu, Prefectura județului Argeș, s-a reținut că în conformitate cu cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită, acte care în conformitate cu disp. art. 22 pct. 1 din Normele metodologice, sunt acte doveditoare ale dreptului de proprietate.
S-a conchis că, terenul în litigiu a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 22/1986, situație în care nu putea intra sub incidența Legii nr. 18/1991, ceea ce implicit a dus la concluzia că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
împotriva deciziei nr. 404/A din 20 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs SN P.P. SA București.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., intimata arată că decizia este nelegală, deoarece instanța de apel a ignorat autoritatea de lucru judecat, înlăturând fără temei decizia civilă nr. 3898/R din 2 decembrie 1999 în recurs și decizia nr. 80/R din 17 ianuarie 2002, (având ca obiect contestație în anulare), ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești, prin care s-a hotărât că reclamantul nu este și nu a fost proprietarul terenului pe care se află amplasate careurile sondelor nr. 3092, 3117, 3036 și 3364 din localitatea Răchitele de Jos.
Se mai arată că, terenurile amplasate cu sonde au aparținut fostului CAP Richițele, de la care s-au expropriat prin Decretul nr. 22/1986, situație în care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 și nu ale Legii nr. 10/2001, așa cum prevede expres art. 8 alin. (1) din ultima lege precizată.
Recursul este nefondat.
Contestatorul D.V.C. prin notificarea adresată recurentei intimate a solicitat restituirea suprafeței de teren 4040 mp, situat în comuna Cocu, sat Richițele de Jos, județul Argeș, identificată prin vecinătățile menționate.
Prin sentința civilă nr. 1849 din 17 aprilie 1990, Judecătoria Pitești a admis acțiunea reclamantului D.V.C. împotriva pârâtului CAP Richițele de Jos, corn. Cocu, județul Argeș, și a obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3800 mp., teren identic cu cel notificat. Ulterior, a formulat o acțiune în revendicare împotriva intimatei din cauză, acțiune respinsă cu motivarea că terenul a fost preluat de la CAP Richițele, iar după preluare, expropriat și ajuns în folosința acesteia pentru construirea mai multor sonde (conform deciziei nr. 3898/1999, pronunțată de Curtea de Apel Pitești).
în privința criticii vizând ignorarea autorității lucrului judecat, se reține că în mod corect instanța de apel a apreciat că decizia civilă nr. 3898/1999 nu are putere de lucru judecat în cauză, deoarece nu există identitate de obiect, părți și cauză, conform art. 1201 și urm. C. civ. Prin prima acțiune, s-a urmărit restituirea imobilului pe calea dreptului comun, în condițiile art. 480 C. civ., în timp ce prin cererea formulată în prezenta cauză s-a solicitat restituirea terenului preluat abuziv în temeiul Legii nr. 10/2001.
Susținerea recurentei că, sentința civilă nr. 1849/1990 a Judecătoriei Pitești se referă la alt teren decât cel care face obiectul cauzei de față este neîntemeiată, pentru că respectiva hotărâre consfințește dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului identificat prin vecinătăți, chiar dacă nu se referă și la careurile celor patru sonde.
în plus, recurenta, prin adresa nr. 5726 din 28 iulie 1993 recunoaște că pe terenul reclamantului sunt amplasate și forate sondele cu nr. 3364, 3117, 3092 și 3063, ce ocupă suprafața totală de 4040 mp.
Prin actele prezentate de reclamant s-a dovedit că pe terenul solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 este amplasată cel puțin o sondă a recurentei. Adresele ce emană de la Primăria comunei Cocu și Prefectura județului Argeș, prin ele însele, nu reprezintă titlu de proprietate pentru reclamant, dar coroborate cu celelalte dovezi administrate în cauză s-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 (art. 23 după republicare).
în ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, corect a reținut instanța de apel că regimul juridic al terenului solicitat nu este reglementat prin Legea nr. 18/19921, deoarece acest act normativ privește stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul CAP-urilor, respectiv asupra terenurilor, proprietate a statului, înregistrare ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general.
Terenul în litigiu nu se încadrează în patrimoniul CAP și nici nu s-a dovedit existența unui titlul valabil de preluare.
Corect s-a înlăturat prin hotărârea recurată interpretarea recurentei rezultată din coroborarea dispozițiilor pct. 6.1 și 8.1 ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind incidența Legii fondului funciar asupra terenurilor agricole aflate în extravilanul localităților, ca cel în litigiu, deoarece art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 face referire la terenurile cu sau fără construcții, cu oricare din destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, fără a distinge în privința categoriei actuale a terenului.
Terenul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, în baza Decretului nr. 22/1986, așa cum susține recurenta, decretul de expropriere referindu-se la CAP Richițele și nu la persoanele fizice care trebuiau să primească despăgubiri.
Nu s-a dovedit ca intimatul-reclamantul să fi fost membru CAP, el dovedind că a fost proprietar asupra a 2,6 ha teren pe care s-au construit patru sonde cu numerele indicate anterior, fără să primească despăgubiri.
întrucât preluarea terenului s-a făcut abuziv, sunt incidente dispozițiile legii speciale, situație în care prin hotărârea recurată, corect instanța a reținut că, în măsura în care imobilul nu poate fi restituit în natură, datorită afectațiunii sale, dată de amplasamentul unor sonde petroliere, intimatul-reclamant este îndreptățit la restituire prin echivalent.
Față de cele arătate, înalta Curte a privit ca nefondat recursul declarat, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1060/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8904/2006. Civil → |
|---|
