Imobil preluat în mod abuziv de stat. Contestație împotriva deciziei primăriei prin care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent. Cerere de intervenție a persoanei juridice care exercită, în baza H.G. nr. 15/2004, un drept de administrare asupra imob
| Comentarii |
|
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 primăria are obligația, în termen de 30 de zile de la primirea notificării, să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia, și nu de a emite dispoziție motivată potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din lege.Această obligație nu subzistă în cazul în care persoana juridică, ce se consideră unitate deținătoare în sensul prevăzut de art. 21 alin (2) din Legea nr. 10/2001, a dobândit această calitate după intrarea în vigoare a legii, cu atât mai mult cu cât, în litigiile privind dreptul de proprietate, Statul Român, pe numele căruia este intabulat în cartea funciară imobilul din speță este reprezentat de unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia este situat imobilul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 10 din 5 Ianuarie 2006
Prin notificare formulată în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, H.I. a solicitat Consiliului local al comunei Ghioroc, jud. Arad, restituirea în natură a imobilului situat în comuna Ghioroc, sat. Miniș, jud. Arad, înscris în C.F. nr. 565 Miniș sub nr. top. 1433 - 1434 - 1632, preluat prin expropriere de Statul Român.
Primarul comunei Ghioroc a emis dispoziția nr. 6 din 13 ianuarie 2004, prin care a respins cererea de restituire în natură cu motivarea că terenul viticol în suprafață de 2,85 ha a fost restituit în natură în temeiul legilor fondului funciar, iar solicitantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate de la data preluării abuzive asupra construcțiilor pretinse.
H.I. a formulat contestație împotriva dispoziției de mai sus solicitând anularea acesteia și restituirea imobilului în natură.
în proces a intervenit în nume propriu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș solicitând, pe de o parte, respingerea contestației formulate de către H.I., iar pe de altă parte anularea dispoziției emise de către primar, susținând că este reala deținătoare a imobilului în litigiu, astfel că dispoziția a fost emisă de o autoritate necompetentă a soluționa cererea de restituire în natură.
Prin sentința civilă nr. 763 din 14 decembrie 2004 Tribunalul Arad, secția civilă, a admis contestația, a anulat dispoziția emisă de primar, a dispus restituirea în natură către contestator a imobilului teren și construcții și a respins cererea de intervenție.
Apelul declarat de către intervenientă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1095 din 4 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
Instanțele au statuat în sensul că intervenienta nu are calitate de unitate deținătoare în sensul legii, instanța de apel detaliind asemenea constatare prin reținerea potrivit căreia intervenienta exercită numai un drept de administrare asupra imobilului conferit prin H.G. nr. 15/2004, însă actul normativ a fost emis după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din lege, având ca obiect un imobil retrocedabil și indisponibilizat, contravenind și dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, întrucât imobilul a fost preluat de stat în anul 1949 de la contestator pe baza criteriului discriminator al etniei germane a fostului proprietar, preluarea fiind astfel făcută fără titlu valabil.
Intervenienta a declarat recurs susținând că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii prin neobservarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, incidente față de calitatea intervenientei de deținătoare a imobilului la data notificării, precum și ca urmare a nepronunțării instanței de apel asupra unui mijloc de apărare constând în prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora bunurile din domeniul public al statului nu pot fi înstrăinate și nici urmărite silit.
Pentru aceste susțineri, intervenienta a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și a se dispune soluționarea notificării făcute de contestator de către intervenientă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Instanța de apel a statuat corect că intervenienta a făcut numai dovada că deține imobilul în litigiu în temeiul H.G. nr. 15/2004.
De altfel, din înscrisurile depuse de intervenientă, în special adresa nr. 10 din 27 ianuarie 2004 a Academiei de Științe Agricole și Silvice, rezultă că imobilul s-a aflat în administrarea sa începând cu anul 2002.
Așadar, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001) și la data notificării primăriei potrivit acestei legi, intervenienta nu avea calitate de unitate deținătoare în sensul art. 21 alin. (1) din lege.
Ca urmare, primăria nu avea obligația prevăzută prin art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ca, în termen de 30 de zile de la primirea notificării să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia, ci numai obligația de a emite dispoziție motivată potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din lege, cu atât mai mult cu cât, în litigiile privind dreptul de proprietate, Statul Român, pe numele căruia este intabulat în cartea funciară imobilul din speță, este reprezentat de unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia este situat imobilul.
în concluzie, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile legale enunțate pe calea recursului, ci dimpotrivă a soluționat apelul în concordanță cu acestea, recursul fiind astfel nefondat.
| ← Imobil preluat de stat. Cerere de restituire în natură.... | Imobil preluat în mod abuziv de stat. Refuzul persoanei... → |
|---|
