ICCJ. Decizia nr. 1655/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1655
Dosar nr. 6314/42/200.
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa la 10 august 2006, Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, a solicitat instanţei, prin sentinţa ce o va pronunţa să se dispună restrângerea dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani, privind pe pârâtul C.M.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 16 martie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România ratificat prin Legea nr. 137/1997.
Prin sentinţa civilă nr. 1093 din 24 august 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, a fost admisă cererea, a restrâns dreptul pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene pe o perioadă de 1 an.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâtului îi este imputabil modul de şedere în străinătate, fiind incidenţa dispoziţiilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (1) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul C.M. prin procurator C.A. susţinând că apelantul a fost returnat din Italia la data de 16 martie 2006, fiind reţinut la data de 25 ianuarie 2006 timp de 60 de zile într-un centru.
Că din motive obiective a fost returnat înaintea celor 60 de zile, timp în care procesul ce 1-a intentat în Italia împotriva măsurii de reţinere şi de returnare i-a fost admis în perioada în care se afla deja în România.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 401 din 21 noiembrie 2006, a admis recursul declarat de pârâtul C.M. prin procurator C.A. a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, Curtea, a reţinut că la data de 10 august 2006, când s-a pronunţat decretul din partea judecătorului de pace italian prin care s-a constat că expulzarea apelantului este nelegitimă, intimata Direcţia Generală de Paşapoarte nu mai avea dreptul să solicite restrângerea exercitări dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs Direcţia Generală de Paşapoarte, considerând că instanţa de apel în mod greşit, a admis apelul declarat de intimatul C.M., fiind aplicabile prevederile art. 38 lit. a) din Lege nr. 248/2005, cu completările şi modificările ulterioare, autorităţile române neavând competenţa de a cerceta şi a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului de returnare săvârşit de autorităţile străine.
Recursul este nefondat.
Prin Decretul nr. 45 din 20 martie 2006, a judecătorului de pace din Catanzaro - Italia, a fost ridicată sancţiunea expulzării intimatului de către Prefectul din Provincia Cantazaro la data de 25 ianuarie 2006.
În aceste condiţii, la data de 10 august 2006, recurenta-reclamantă nu mai putea promova acţiunea, atâta vreme cât se constatase că expulzarea intimatului a fost „nelegitimă"
Prin urmare, intimatul nu a încălcat dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, pentru a se putea dispune măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Generală de Paşapoarte va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor -Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 401 din 21.11.2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1679/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1599/2007. Civil → |
|---|
