ICCJ. Decizia nr. 1599/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1599
Dosar nr. 3351/2/200.
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii C.D.O., C.V.B. şi P.R.V.R. au solicitat Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţă pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 6386/2001, anularea deciziei nr. 457 din 24 august 2001 emisă de pârâta SC B. SA în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a magazinului B., situat în Bucureşti, preluat abuziv de stat din patrimoniul autorului lor, B.B. .
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 1048 din 18 decembrie 2002, a respins acţiunea ca neîntemeiată, soluţie menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, (Decizia civilă nr. 345/A din 12 iunie 2003), cu motivarea că reclamanţii nu au făcut dovada că imobilul din Bd. B., magazinul B., este unul şi acelaşi cu imobilul ce a aparţinut autorului lor, B.B.
Prin Decizia nr. 5716 din 19 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanţi, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, argumentat de faptul că instanţa de apel s-a rezumat la a relua argumentaţia instanţei de fond, nu a analizat probatoriul, nu s-a pronunţat asupra dovezilor care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, înlăturând nemotivat expertiza tehnică efectuată în cauză şi fără a dispune administrarea unei alte expertize, în situaţia în care considera nelămuritoare expertiza deja efectuată.
S-a mai statuat ca instanţa de trimitere să completeze probatoriul pentru a stabili dacă la momentul preluării bunului de către stat, acesta se afla în proprietatea privată exclusivă a autorului reclamanţilor B.B. sau în capitalul social a societăţii anonime.
Rejudecând cauza, prin Decizia civilă nr. 1344/A din 22 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauza de minori şi de familie, a respins apelul ca nefondat.
Analizând probatoriul administrat în raport şi cu prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată (M.Of. nr. 798 din 2 noiembrie 2005), instanţa de trimitere a recunoscut reclamanţilor calitatea procesuală activă în susţinerea pretenţiei de restabilire a situaţiei anterioare în domeniul proprietăţii pentru bunurile ce au aparţinut autorului lor, B.B. , inclusiv pentru imobilul solicitat în prezentul litigiu.
Instanţa de apel a apreciat însă, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, că pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C.D.O., C.V.B. şi P.R.V.R., criticând-o ca fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9 C.proc.civ., cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 ci dispoziţiile art. 21 alin. (1), privatizarea societăţii pârâte prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni deţinut de A.P.A.P.S., de 86,50% către o persoană fizică, intervenind ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în timpul procesului.
Recursul este fondat.
În baza probelor administrate, instanţa de apel a reţinut că imobilul a cărui restituire în natură a fost solicitată de reclamanţi a fost preluat abuziv de către stat (Decretul nr. 92/1950) din patrimoniul autorului acestora, B.B. , apreciind însă că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Sub acest aspect, soluţia adoptată este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a legii speciale de reparaţie.
Art. 20 alin. (1) din actul normativ analizat (în forma în vigoare la data respingerii notificării şi promovării cererii de chemare în judecată) prevedea în termeni clari şi nesusceptibili de interpretări diferite regula restituirii în natură a imobilelor deţinute „la data intrării în vigoare a legii (…) de o societate comercială la care statul (…) era acţionar ori asociat majoritar".
Regula restituirii în natură a imobilelor care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 este consacrată, de principiu, în textul general cuprins în art. 7 alin. (1) din actul normativ (art. 9, după republicarea în urma modificării şi completării prin Legea nr. 247/2005), excepţiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute şi de strictă interpretare.
Situaţia de excepţie reţinută de instanţa anterioară, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, priveşte exclusiv societăţile comerciale privatizate anterior adoptării actului normativ, în condiţiile în care, conform art. 21 alin. (1) (art. 20 în forma iniţială), imobilele deţinute (la data intrării în vigoare) de societăţi comerciale cu capital majoritar de stat se restituie în natură.
Este irelevant faptul că intimata-pârâtă a fost privatizată, în măsura în care privatizarea a avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, art. 21 alin. 1 din legea specială de reparaţie [art. 20 alin. (1) în forma iniţială] având şi semnificaţia indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire, astfel cum rezultă din pct. 20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003 şi din dispoziţiile art. 21 alin. (5) (normă interpretativă introdusă prin Legea nr. 247/2005) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(2) şi a dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice Decizia şi să admită apelul, schimbând în tot sentinţa, în sensul admiterii contestaţiei.
Va fi anulată hotărârea nr. 457 din 24 august 2001 a Adunării Generale a Acţionarilor SC B. SA, dispunându-se restituirea în natură către reclamanţi a imobilului, „Magazinul B.", situat în Bucureşti astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în primă instanţă de expert tehnic judiciar S.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii C.D.O., C.V.B. şi P.R.V.R. împotriva deciziei nr. 1344/A din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 1048 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi schimbă sentinţa în sensul că admite contestaţia.
Anulează hotărârea Adunării generale a Acţionarilor a SC B. SA nr. 457 din 24 august 2001 şi dispune restituirea în natură către reclamanţi a imobilului, magazinul B., situat în Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1655/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1524/2007. Civil → |
|---|
