ICCJ. Decizia nr. 343/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 343.
Dosar nr. 9669/1/200.
Şedinţa publică din 27 aprilie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Competenţa de soluţionare a cauzei a fost stabilită prin regulator de competenţă, dat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 6 din 30 martie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 873 din 10 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, s-a dispus după cum urmează:
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de către pârâta M.E.
S-a respins excepţia tardivităţii privind acţiunea în constatarea nulităţii absolute invocată de aceiaşi pârâtă.
S-a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.M.C. şi G.C. în contradictoriu cu pârâţii M.E., primarul oraşului Sinaia şi Primăria oraşului Sinaia, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 162/2004 şi nr. 230/2004 emisă de primarul oraşului Sinaia, pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele:
Reclamanţii pretind că singurul moştenitor al lui I.S.G. fostul proprietar a imobilului de la care s-a naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, a fost vărul acestuia S.Ş., căreia i-ar fi revenit întreaga masă succesorală conform certificatului de calitate nr. 5 din 12 februarie 2002, şi că ei sunt moştenitorii acestuia din urmă.
Prin actele depuse la dosar reclamanţii nu au făcut dovada acceptării succesiunii defunctului S.Ş., ai cărei moştenitori pretind că sunt, şi nici că au formulat cerere în termenul prevăzut de lege prin care să fi solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru imobilul ce a fost proprietatea defunctului I.S.G.
Reclamanţii au depus copia unei notificări adresată Primăriei oraşului Sinaia care ar fi fost expediată la data de 14 februarie 2002 prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc D.I., fără însă să prezinte vreun număr de înregistrare din evidenţele Primăriei şi fără să prezinte vreun răspuns în legătură cu aceasta.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, având în vedere că reclamanţilor nu le-a fost comunicate cele două dispoziţii pe care au înţeles să le atace prin acţiunea de faţă, şi că temeiul acţiunii acestora îl constituie constatarea nulităţii absolute, acţiune ce este imprescriptibilă, tribunalul a respins această excepţie.
Faţă de cele arătate şi reţinând că reclamanţii nu au depus acte spre a face dovada calităţii procesuale active, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâta M.E. şi a respins acţiunea în constatarea nulităţii absolute a dispoziţiilor nr. 162/2004 şi nr. 230/2004 emise de primarul oraşului Sinaia.
Prin Decizia civilă nr. 58 din 5 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe, pentru următoarele motive:
Reclamanţii au pretins că singurul moştenitor al fostului proprietar al imobilului în litigiu I.S.G. a fost vărul acestuia I.Ş., căruia i-a revenit întreaga masă succesorală, aşa cum rezultă din certificatul de calitate nr. 5/2002.
Nu s-a dovedit în cauză că reclamanţii au acceptat succesiunea defunctului S.Ş., fiind nerelevantă copia notificării care nu are număr de înregistrare.
Împotriva deciziei de apel au declarat recurs apelanţii-reclamanţi, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
1. Prin apel a arătat că prima instanţă a încălcat principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, în condiţiile în care a analizat calitatea procesuală fără să fie invocată de vreo parte sau de instanţă din oficiu şi fără să o pună în discuţia contradictorie a părţilor.
2. Notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001 are valoarea de acceptare a moştenirii potrivit art. 4 alin. (3) din lege.
Cu adresa nr. 6270 din 13 mai 2005 emisă de către primarul oraşului Sinaia s-a confirmat înregistrarea notificării sub nr. 2145/2002, precum şi faptul că reclamanţii au făcut diligenţe şi au stăruit pentru soluţionarea cererii.
Toate actele, completate cu actele de stare civilă, confirmă calitatea reclamanţilor de moştenitori ai defunctului S.Ş., care la rândul lui este moştenitorul defunctului, I.S.G.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat pentru motivele apreciate a fi întemeiate, după cum urmează:
1. Prima critică este nefondată, în condiţiile în care, prin întâmpinarea formulată în dosarul primei instanţe, pârâta M.E. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
La termenul respectiv, reclamanţii, au solicitat prorogarea discuţiei cu privire la excepţia invocată pentru termenul următor, pentru care au şi formulat concluzii scrise în cadrul cărora şi-au justificat interesul în promovarea acţiunii prin notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, pe întreg parcursul dosarului reclamanţii şi-au susţinut îndreptăţirea de a formula acţiunea pe calitatea de moştenitori ai fostului proprietar şi pe notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001.
2. Se constată că instanţa de apel a făcut o greşită soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, reţinând că aceştia nu au dovedit acceptarea succesiunii defunctului S.Ş. căruia, potrivit certificatului de calitate nr. 5/2002, i-a revenit întreaga avere succesorală de pe urma defunctului I.S.G.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 409 din 3 iulie 1978 emis de fostul notariat de Stat Local Câmpina, au calitatea de moştenitori ai defunctului S.Ş., următorii: S.C. (soţie), S.Ş. şi S.T. (fii), şi G.C. (reclamanta) nepoată de fiică decedată (fila nr. 29 dos. de apel).
S.C. a fost moştenită, conform certificatului de moştenitor nr. 40 din 18 ianuarie 1988 de către reclamanţi, în calitate de nepoţi de fii şi de către S.T. (fiu), (fila nr. 30 dos. de apel).
S.Ş. a fost moştenit de către reclamant, după cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 120 din 16 noiembrie 2001 emis de notar public T.S. (fila nr. 32 dos. de apel).
În acelaşi timp, celălalt moştenitor S.T. a fost moştenit de către reclamanţi, după cum rezultă, din certificatul de moştenitor nr. 175 din 9 aprilie 1996 emis de notar public C.P. (fila nr. 35 dos. de apel).
În aceste condiţii în mod greşit s-a apreciat că reclamanţii nu au calitatea de moştenitor de pe urma defunctului S.Ş.
Pe de altă parte, reclamanţii au formulat notificare în sensul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 125 din 13 martie 2002 la Primăria oraşului Sinaia şi dată fiind relaţia de rudenie, nepoţi de fii, a acestora faţă de S.Ş., puteau beneficia de dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi erau repuşi în termenul de acceptare a moştenitorii defunctului.
Depunerea notificării este confirmată de adresa nr. 6270 din 13 mai 2005 emisă de Primăria oraşului Sinaia (fila nr. 40 dos. de fond).
Constatând, prin urmare, că instanţele au soluţionat în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, ceea ce atrage incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi că astfel în mod greşit nu s-a intrat în cercetarea fondului, ceea ce atrage incidenţa art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul şi să caseze Decizia. Urmare a admiterii apelului se va desfiinţa sentinţa primei instanţe şi se va trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.M.C. şi G.C. împotriva deciziei 58 din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia.
Admite apelul declarat de aceeaşi reclamantă împotriva sentinţei civile 873 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 354/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 343/2007. Civil → |
|---|
