ICCJ. Decizia nr. 4314/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4314
Dosar nr. 765/57/200.
Şedinţa publică din 28 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 septembrie 2003, la Tribunalul Alba, reclamantele O.D., M.F.F. şi C.E.E. au cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, modificarea în parte a dispoziţiei nr. 469 din 19 august 2003 emisă de primarul oraşului Teiuş, în sensul obligării pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii prin care să se restituie reclamantelor, în natură, terenul în suprafaţă de 317 mp situat în Teiuş.
Primarul oraşului Teiuş, prin dispoziţia menţionată, a restituit reclamantelor, în natură, doar suprafaţa de teren de 194 mp, cu motivarea că doar această parte a terenului solicitat de reclamante este liberă de construcţii.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 633 din 3 decembrie 2003, a admis acţiunea (contestaţia) şi a modificat dispoziţia atacată în sensul restituirii către reclamante, în natură, a suprafeţei de 317 mp teren, conform identificării din dispoziţia emisă de primar. În considerentele sentinţei, tribunalul a motivat că reclamantele sunt îndreptăţite, în înţelesul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren de 317 mp, care a fost preluată în mod abuziv, prin expropriere şi care, în prezent, este liberă de construcţii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 560/A din 8 aprilie 2004, a luat act de retragerea apelului declarat de Primarul oraşului Teiuş împotriva sentinţei civile nr. 633 din 3 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Alba.
Cele trei reclamante, prin declaraţia autentificată, la 6 aprilie 2004, la Biroul notarului public K.M.A. din Teiuş, au renunţat la punerea în aplicare a sentinţei civile nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, secţia civilă.
Constatând că Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 şi că reclamantele au renunţat la punerea în aplicare a sentinţei civile nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, primarul oraşului Teiuş a emis o nouă dispoziţie, cu nr. 719 din 7 noiembrie 2005. Prin această nouă dispoziţie s-a constatat că notificarea depusă de reclamante, încă din anul 2002, cu privire la acelaşi imobil, a fost soluţionată parţial prin dispoziţia nr. 469/2003, prin restituirea în natură a suprafeţei de 194 mp teren. S-a mai constatat, prin această nouă dispoziţie, că reclamantele au calitatea de persoane îndreptăţite, potrivit Legii nr. 10/2001, şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, atât pentru diferenţa de teren de 122 mp nerestituit în natură, cât şi pentru construcţia (alcătuită din trei apartamente) care a existat pe teren la data preluării abuzive (288 mp suprafaţă construită) de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Reclamantele au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 719/2005 emisă de primarul oraşului Teiuş, cerând anularea parţială a acestei dispoziţii în sensul obligării pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii prin care să fie restituită în natură şi diferenţa de 122 mp teren şi prin care să fie precizate măsurile reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată.
Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 70 din 1 februarie 2006, a admis în parte acţiunea (contestaţia) şi a anulat parţial dispoziţia nr. 719/2005 emisă de primar, în sensul înlăturării propunerii de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de teren de 122 mp, menţinând neschimbate celelalte prevederi ale dispoziţiei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că pentru întreaga suprafaţă de teren de 317 mp, aflată în litigiu, operează autoritatea de lucru judecat, conform sentinţei civile nr. 633/2003 pronunţată de acelaşi tribunal, aşa încât nu mai era posibilă emiterea unei noi dispoziţii de către primar. Referitor la măsurile reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată, s-a reţinut, prin sentinţă, că dispoziţia administrativă a fost emisă cu respectarea Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 212/A din 29 iunie 2006, a respins efectul declarat de primarul oraşului Teiuş împotriva sentinţei civile nr. 70/2006 a Tribunalului Alba, cu aceeaşi motivare dezvoltată şi prin considerentele hotărârii primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs primarul oraşului Teiuş care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că:
- nici prima instanţă, nici instanţa de apel nu s-au pronunţat, prin dispozitivul hotărârilor, asupra autorităţii de lucru judecat;
- instanţa a acordat mai mult decât au cerut reclamantele;
-instanţa nu a dat eficienţă declaraţiei autentice prin care reclamantele au renunţat la punerea în aplicare a sentinţei civile nr. 633/2003;
Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Invocând dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamantele s-au adresat justiţiei la data de 25 septembrie 2003 şi apoi la 7 decembrie 2005. Primul litigiu a fost soluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, iar cel de al doilea face obiectul pricinii deduse judecăţii în prezentul dosar.
Contestând dispoziţia nr. 719/2005 emisă de Primarul oraşului Teiuş, reclamantele au cerut obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii prin care să se dispună restituirea în natură a suprafeţei de 122 mp teren (din totalul suprafeţei de 317 mp preluate abuziv). Or, acest capăt de cerere a fost soluţionat, în mod irevocabil, prin sentinţa civilă nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, pronunţată în litigiul precedent, iar reclamantele, prin declaraţia autentificată la data de 6 aprilie 2004 (fila 12 din dosarul instanţei de apel) au renunţat la punerea în aplicare a sentinţei.
Conform art. 3715 lit. c) C. proc. civ., executarea silită încetează dacă creditorul a renunţat la executare.
Cererea de restituire în natură a terenului de 122 mp a fost soluţionată cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 633/2003 a Tribunalului Alba, iar reclamantele puteau proceda la punerea în executare a sentinţei, conform Legii nr. 10/2001 şi Codului de procedură civilă, fără a avea, însă, posibilitatea de a declanşa un nou proces între aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. La executarea sentinţei civile nr. 633/2003, reclamantele au renunţat încă de la 6 aprilie 2004, aşa cum s-a arătat mai sus.
Constatând poziţia adoptată de reclamante, în condiţiile modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, primarul oraşului Teiuş a procedat corect când a emis dispoziţia nr. 719/2005 prin care s-a stabilit că reclamantele au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru suprafaţa de teren nerestituită în natură cât şi pentru construcţia ce a fost demolată.
Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 70/2006, confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 212/A/2006, a aplicat greşit prevederile Legii nr. 10/2001 prin anularea parţială a dispoziţiei nr. 719/2005 emisă de unitatea deţinătoare în loc să respingă contestaţia formulată de reclamante împotriva respectivei dispoziţii.
În raport cu considerentele expuse mai sus, urmează să fie admis recursul declarat de pârât, să fie casată Decizia instanţei de apel precum şi sentinţa primei instanţe şi să fie respinsă contestaţia formulată de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de primarul oraşului Teiuş împotriva deciziei nr. 212 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 70 din 1 februarie 2006 a Tribunalului Alba, secţia civilă.
Respinge contestaţia formulată de reclamantele O.D., M.F.F. şi C.E.E. împotriva dispoziţiei nr. 719/2005 emisă de primarul oraşului Teiuş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4332/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4289/2007. Civil → |
|---|
