ICCJ. Decizia nr. 4332/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4332
Dosar nr. 7665/109/200.
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat la data de 18 decembrie 2006 restrângerea exercitării dreptului pârâtului Ş.C.V. la libera circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de până la 3 ani în temeiul art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005 astfel cum a fost modificată şi completată prin OG 5/2006.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat la data de 27 septembrie 2006 din Italia pentru şedere ilegală în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
S-a precizat că potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată şi completată restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România şi acel stat.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 75/CA din 5 februarie 2007 a respins cererea.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, care prin Decizia civilă nr. 112/A a respins apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei civile nr. 75/CA din 5 februarie 2007.
Instanţele au reţinut că într-adevăr la data de 27 septembrie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat de România şi Italia pârâtul Ş.C.V. a fost returnat din această ţară pentru şedere ilegală.
S-a arătat că după data de 1 ianuarie 2007 data aderării României la Uniunea Europeană în ce priveşte principiul de bază în materia liberei circulaţii a persoanelor având cetăţenia română atât legislaţia internă cât şi legislaţia comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 25 din Constituţia României art. 18 din Tratatul Comunităţii Europene şi art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Dispoziţiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevăd că statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi membrilor lor de familie indiferent de cetăţenie pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
S-a considerat că în speţă nu s-au invocat circumstanţele reale sau personale referitoare la conduita pârâtului care să reprezinte pericol pentru ordinea publică, siguranţă publică sau sănătate publică şi ca atare nu se impune restrângerea dreptului pârâtului la libera circulaţie în statele Uniunii Europene.
În termen legal împotriva deciziei civile nr. 112 A din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat modificarea ei în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut în esenţă că: aplicarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulaţie a unui cetăţean român reglementată de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată şi completată este condiţionată numai de returnarea acelui cetăţean dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate a fost modificată prin OG nr. 5/2006 şi OUG nr. 96/2006.
Ca urmare a acestor modificări a fost introdus art. 61 potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.
Potrivit art. 17 din tratatul de Constituire a Comunităţii Europene aplicabil României începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării la Uniunea Europeană, este cetăţean al Uniunii, orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte cetăţenia naţională ci o completează.
Aşa cum s-a apreciat în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, prin instituirea Comunităţii, statele au creat un drept aplicabil resortisanţilor lor şi lor însele respectiv o ordine juridică proprie integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului şi care se impune jurisdicţiilor acestora.
Efectul direct al dreptului comunitar conferă acestuia competenţa generală de a completa cu drepturi şi obligaţii noi, astfel încât orice persoană cetăţean al Uniunii Europene dobândeşte dreptul de a cere judecătorului naţional să i se aplice dispoziţiile din tratate, regulamente, decizii şi directive comunitare, pentru protecţia unui drept conferit de acesta.
Strâns legat de principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul supremaţiei sale presupune aplicarea de către judecătorul naţional a dreptului comunitar în totalitatea sa pentru protejarea drepturilor pe care le conferă cetăţenilor şi neaplicarea oricăror prevederi din dreptul naţional care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar fie anterioară fie ulterioară regulii comunitare.
În susţinerea acestor principii, în domeniul liberei circulaţii cetăţenii români vor fi supuşi legislaţiei naţionale, în speţă Legea nr. 248/2005 numai în măsura în care aceasta este concordantă cu legislaţia comunitară în caz contrar aceasta din urmă aplicându-se în mod direct şi prioritar.
În acest sens, urmează a se observa că la art. 2 Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/38/CE din data de 19 aprilie 2004 stabileşte condiţiile care reglementează exercitarea dreptului la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre de către cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor lor precum şi restrângerile acestui drept din motive de ordine publică sau sănătate publică.
Art. 27 alin. (1) din Directivă statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor de familie indiferent de cetăţenie pentru motive de ordine publică sau de siguranţă publică, cu respectarea principiului proporţionalităţii şi cu condiţia de a se baza inclusiv pe conduita personală a individului în cauză.
România este începând cu 1 ianuarie 2007 membră a Uniunii Europene şi potrivit legislaţiei comunitare menţionate toţi românii sunt cetăţeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la liberă circulaţie în toate statele membre.
Prin urmare în măsura în care dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin OG nr. 5/2006 potrivit cu care recurenta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului îi creează o situaţie mai grea acestuia şi nu îi conferă garanţia respectării dreptului la liberă circulaţie în calitate de cetăţean al Uniunii, în condiţiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reţinut vreuna din situaţiile prevăzute de art. 27 din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/38/CE ele nu îşi vor mai găsi aplicabilitate în speţă.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei civile nr. 112/A din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4314/2007. Civil → |
|---|
