ICCJ. Decizia nr. 5386/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5386
Dosar nr. 6810/2/2007
Şedinţa publică din 2 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 710 din 22 mai 2006, Tribunalul Teleorman a respins contestaţia formulată de contestatorii D.I.M. şi L.E.M. împotriva Dispoziţiei nr. 165 din 22 martie2006, emisă de Primarul comunei Ciolăneşti, judeţul Teleorman.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia nr. 165 din 22 martie 2006 a fost respinsă cererea privind restituirea utilajelor, instalaţiilor şi a terenului aferent morii naţionalizate de la autorii petenţilor, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că instalaţiile mai există, iar în privinţa terenului nu s-a făcut dovada întinderii lui.
În privinţa morii care a fost demolată s-a stabilit dreptul la acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv pentru cota ½ din valoarea imobilului în favoarea contestatorilor ca moştenitori ai defunctului P.G. şi pentru cota ½ în favoarea moştenitorilor defunctului P.V. - P.V.C. şi S.I.
S-a mai reţinut că instanţa nu a avut posibilitatea să verifice dacă restituirea în natură a terenului este posibilă, deoarece contestatorul a declarat că nu este de acord cu efectuarea expertizei şi plata onorariului de expert şi a solicitat „în cele din urmă" ca dosarul constituit de primărie să fie înaintat Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 129 A din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de apelanţii-contestatori, a schimbat în parte dispoziţia nr. 165/2006 emisă de Primarul comunei Ciolăneşti şi a constatat că reclamanţii au dreptul la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 şi pentru terenul aferent morii naţionalizate, în suprafaţă de 4564 mp.
Instanţa de apel a reţinut că terenul aferent morii are suprafaţa de 4564 mp şi a fost identificat de expert, însă nu poate fi restituit în natură, pentru că nu este liber.
Cu privire la instalaţiile şi utilajele morii, s-a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada existenţei lor la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi se ţine „cont şi de faptul că moara era deja demolată".
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii D.I.M. şi L.E.M. care, invocând art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ., arată că „sunt nedumeriţi de modul în care a fost întocmit dispozitivul deciziei atacate", pentru că, deşi instanţa de apel a considerat că sentinţa trebuie schimbată în tot, a admis contestaţia doar în parte.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5238 din 27 iunie 2007, a admis recursul declarat de contestatori, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare, reţinând, în esenţă, că argumentaţia sumară din hotărârea atacată şi nestabilirea deplină a situaţiei de fapt, nu a oferit instanţei de recurs posibilitatea exercitării controlului judiciar.
Procedând la rejudecarea apelului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 39 A din 24 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul contestatorilor.
Împotriva acestei decizii, contestatorii au declarat recurs, criticând soluţia curţii de apel pentru că nu s-a respectat principiul Legii nr. 247/2005 al prevalenţei restituirii în natură şi numai dacă acest lucru nu este posibil, din motive obiective, să se acorde despăgubiri juste şi echitabile.
Or, în speţă, deşi prin raportul de expertiză întocmit de expert B.G. se arată că pe terenul în litigiu nu există construcţii şi nu este ocupat de utilităţi, se reţine totuşi că se suprapune peste 3 proprietăţi.
Instanţa, pentru a putea decide asupra restituirii în natură a terenului sau prin acordarea de despăgubiri, trebuia să ceară Primăriei copii ale actelor de proprietate ale deţinătorilor actuali ai terenului.
Referitor la acordarea de despăgubiri, pentru utilajele şi instalaţiile preluate odată cu moara, Primăria nu poate dovedi că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
Recursul este nefondat.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut corect că, pe parcursul ciclului procesual, contestatorii nu au făcut nicio dovadă în sensul stabilirii dreptului lor la măsuri reparatorii pentru utilajele şi instalaţiile preluate odată cu moara şi dacă este posibilă restituirea în natură.
S-a reţinut că recurenţii au depus precizări ce nu au relevanţă, faţă de îndrumările instanţei supreme, ei nefăcând dovada susţinerilor formulate.
În consecinţă, criticile nu pot fi reţinute, iar recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii D.I.M. şi L.E.M. împotriva deciziei nr. 39 A din 24 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5629/2007. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5465/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
