ICCJ. Decizia nr. 6423/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6423
Dosar nr. 139/35/2007
Şedinţa publică din 5 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 750/C din 2 noiembrie 2006, Tribunalul Bihor-Oradea a respins acţiunea formulată de reclamantele K.M.E., S.V.P. şi C.P., în contradictoriu cu intimatul pârât instituţia primarului municipiului Oradea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că, prin dispoziţia nr. 109 din 12 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Oradea, s-a dispus respingerea notificării nr. 1135/2005, înregistrată sub nr. 50145/2006, pe motiv că notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, modificată.
Reclamantele au formulat notificarea în temeiul Legii nr. 247/2005, aceasta fiind înregistrată sub nr. 1135 din 27 noiembrie 2005 de BEJ B.I., prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F. nr. 16057 Oradea, nr.top 1008/9/1, proprietatea defunctului C.B. şi a reclamantei C.P.
Conform notificării şi a situaţiei de carte funciară, rezultă că imobilul ce se solicită a fi restituit în natură este un apartament compus din două camere, bucătărie, antreu, baie, una cameră deasupra intrării, pod deasupra apartamentului, depozit de lemne şi pivniţă.
Termenul pentru depunerea notificării este de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, conform dispoziţiilor art. 22 din acest act normativ şi a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, astfel că Legea nr. 247/2005, în temeiul căreia reclamantele au formulat notificarea pentru restituirea imobilului în natură, nu conţine nicio prevedere legală de prelungire a termenului de depunere a notificărilor privind restituirea în natură a imobilelor clădiri, reglementat de Legea nr. 10/2001.
Acest act normativ a reglementat doar termenul pentru depunerea cererilor în materia fondului funciar, termen ce nu poate fi aplicat prin interpretare sau analogie şi altor situaţii, întrucât termenele pentru depunerea notificărilor, în condiţiile Legii nr. 10/2001, sunt termene imperative, prevăzute în mod expres de normele juridice legale care le reglementează.
Prin Decizia civilă nr. 88 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Oradea a respins apelul declarat de apelantele reclamante, reţinând următoarele:
În speţă, notificarea a fost formulată la data de 27 noiembrie 2005 şi înregistrată la BEJ B.I. sub nr. 1135, şi a vizat imobilul situat în strada C., înscris în coala de C.F. nr. 16037 Oradea cu nr.top 1008/9/1.
Din cuprinsul notificării aflate în discuţie rezultă că imobilul în litigiu a constituit proprietatea lui C.B. şi a soţiei sale C.P.
Potrivit art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22, în prezent, urmare a republicării acestui act normativ, persoana îndreptăţită a cere restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat, trebuie să notifice în termen de 6 luni de intrarea în vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi nr. 145/2001, persoanei juridice deţinătoare a imobilului, restituirea acestuia.
Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc, data înregistrării la biroul executorului judecătoresc făcând dovada deplină a respectării termenului notificării.
Prin Legea nr. 247/2005 nu s-au adus modificări art. 21 din lege, sub aspectul prelungirii termenului de depunere a notificărilor, astfel că, în mod corect, tribunalul a pronunţat soluţia de respingere a cererii deduse judecăţii, deoarece termenul stabilit de lege este de decădere.
Natura acestui termen este prevăzută de lege, art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia nerespectarea acestui termen „atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau în echivalent".
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele K.M.E., S.V.P. şi C.P., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamantele au arătat următoarele.
Cererea a fost formulată de reclamante, în temeiul Legii nr. 10/2001, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 22 alin. (2) din lege.
Cererea a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, fără a analiza fondul acesteia.
Singura sancţiune prevăzută de lege pentru nedepunerea cererii în termenul legal este prevăzută de art. 21 alin. (5) din lege, care prevede că „nedepunerea cererii în termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent".
În consecinţă, intimata are obligaţia de a analiza cererea reclamanţilor şi de a se pronunţa cu privire la fondul acesteia, urmând ca soluţia dată să nu poată fi atacată în justiţie de către reclamante.
Intimata respingând cererea fără a analiza fondul, a încălcat drepturile reclamantelor prevăzute de Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, susţin acestea, au promovat prezenta acţiune.
Dreptul reclamantelor de a solicita măsuri reparatorii pe cale administrativă, prin formularea cererii la instituţia competentă, nu este influenţat de data depunerii cererii.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, considerând că termenul stabilit prin acest text de lege este de decădere.
Examinând Decizia în raport de criticile formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia pentru următoarele considerente:
Termenul pentru depunerea notificărilor de către foştii proprietari sau moştenitorii acestora în temeiul Legi nr. 10/2001, de 6 luni, prevăzut de art. 21 alin. (1) din acest act normativ, în forma existentă la data intrării în vigoare a legii, a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001 cu câte 3 luni, până la 14 februarie 2002.
Caracterul acestui termen este reglementat de lege, respectiv art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în forma iniţială, art. 22 alin. (5) din legea republicată, potrivit căruia „nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent".
Rezultă că termenul pentru notificarea persoanei juridice deţinătoare este un termen de decădere.
De altfel, şi recurentele reclamante, prin motivele de recurs, recunosc implicit caracterul acestui termen, ca fiind de decădere, atunci când arată că notificarea acestora a fost formulată în temeiul Legii nr.10/2001 şi este tardivă.
În această situaţie, critica formulată de recurente în sensul că, făcând aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 art. 21 alin. (5) în forma iniţială, în prezent art. 22 alin. (5), instanţele de fond şi apel au constatat greşit că termenul de depunere a notificării este de decădere, este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia nerespectarea termenului de formulare a notificării, prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, atrage, ca sancţiune, doar pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent, situaţie în care pârâta era obligată să cerceteze cererea reclamantelor pe fond, urmând ca soluţia dată să nu poată fi atacată de justiţie de către acestea, este, de asemenea, nefondată.
Astfel obligaţia persoanei îndreptăţite de a notifica persoana juridică deţinătoare, termenul în care poate fi sesizată unitatea deţinătoare, şi momentul de la care se calculează acest termen, sunt stabilite de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit acestui text, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni prin OUG nr. 109/2001 şi prin OUG nr. 145/2001.
Prin urmare, termenul pentru înregistrarea notificării este de 12 luni şi se calculează de la data de 14 februarie 2001 când legea a intrat în vigoare, expirând la data de 14 februarie 2002.
Articolul 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede că nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, iar, faţă de aceste prevederi, termenul stabilit de art. 22 alin. (1) din lege este de decădere.
Din sintagma „pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent", nu rezultă obligaţia unităţii deţinătoare sau a entităţii investite cu soluţionarea notificării de a se pronunţa prin decizie sau dispoziţie asupra existenţei sau inexistenţei dreptului la măsuri reparatorii chiar dacă notificarea nu a fost înregistrată în termenul legal, aşa cum susţin recurentele.
Unitatea deţinătoare sau, după caz, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată, conform art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, să se pronunţe asupra cererii în termen de 60 de zile, iar soluţionarea cererii presupune şi verificarea respectării condiţiilor prevăzute de art. 22 alin. (1) şi (2) din lege, privitoare la termenul în care se putea înregistra notificarea şi la conţinutul notificării.
Prin urmare, corect s-a reţinut prin sentinţa tribunalului, păstrată prin Decizia atacată, că dispoziţia emisă de primar este legală.
În prezenta cauză, notificarea adresată de recurente primarului municipiului Oradea a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 27 noiembrie 2005, cu depăşirea termenului legal, iar dispoziţia contestată a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamante va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele K.M.E., S.V., C.P. împotriva deciziei nr. 88 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 642/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6350/2007. Civil → |
|---|
