ICCJ. Decizia nr. 6528/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1266 din 30 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova a fost admisă excepția puterii de lucru judecat invocată de Consiliul Local al municipiului Ploiești prin primarul municipiului Ploiești, fiind respinsă acțiunea în retrocedare formulată de I.A.A., I.C. și I.P., în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploiești și Consiliul Local Ploiești.
S-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 163 C. proc. civ. și existența autorității de lucru judecat, pentru că, cererea de față are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și în contra lor, în aceeași calitate ca și în alt litigiu judecat anterior. Astfel, din sentința nr. 849 din 30 septembrie 1996 a Tribunalului Prahova, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 4182 din 2 decembrie 1998 a Curții Supreme de Justiție rezultă că aceleași părți respectiv I.A. și A.I., decedat ulterior au chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Ploiești pentru retrocedarea suprafeței de teren de 2500 mp situat în Ploiești, care conform susținerilor făcute și în cauza de față a făcut parte din terenul în suprafață de 4800 mp, ce a fost expropriat pentru utilitate publică prin Decretul nr. 287/1984. Cum acțiunea de față are același obiect, vizând retrocedarea terenului liber, rămas nerestituit situat la adresa menționată, având aceeași suprafață de 2500 mp din care se confirmă că suprafața de 1775 mp a fost deja retrocedată s-a reținut puterea de lucru judecat, acțiunea fiind respinsă ca atare.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 61 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, reținându-se deasemenea tripla identitate de obiect, părți și cauză între litigiul de față și cel anterior, finalizat prin sentința civilă nr. 849 din 30 septembrie 1996 a Tribunalului Prahova, ambele vizând retrocedarea terenului liber din terenul proprietate privată în suprafață de 4800 mp, expropriat pentru utilitate publică.
S-a considerat că stabilirea în litigiul de față prin expertiză că a rămas liberă o suprafață de teren de 1137 mp, diferită de cele hotărâte anterior cu privire la suprafața de 1775 mp nu face inoperantă excepția autorității lucrului judecat pentru că în ambele litigii s-a solicitat aceeași suprafață de 2500 mp, o soluție cu privire la această cerere fiind irevocabilă.
împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recursul de față susținând că nu este operantă excepția autorității de lucru judecat, în raport de cele cuprinse în expertiza B., față de expertiza S., fiind vorba de două parcele de teren distincte, deci litigiile au cauze diferite. Se susține și că litigiile nu au fost purtate între aceleași părți, pentru că în primul litigiu a fost chemat în judecată și R.A.G.C.L., regie autonomă cu personalitate juridică distinctă.
Recursul nu este întemeiat.
Instanțele au reținut corect în cauză excepția autorității lucrului judecat pentru că în adevăr există tripla identitate de obiect, cauză juridică și părți între cele două litigii supuse analizei.
Faptul că în noul litigiu nu mai figurează ca parte R.A.G.C.L. nu afectează legalitatea soluției adoptate, pentru că activitatea acestei instituții este continuată de Consiliul Local Ploiești și pe de altă parte în primul litigiu numai Consiliul Local Ploiești a fost parte în acțiunea în revendicare pentru că acesta a fost obligat la retrocedare, soluția în legătură cu R.A.G.C.L. fost G.I.G.C.L. vizând numai obligarea reclamanților de a restitui acesteia valoarea actualizată de despăgubirilor primite.
în plus, se constată că acțiunea în revendicare, întemeiată pe prevederile Codului civil este și inadmisibilă, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială. Aceasta, ca lege nouă, suprimă practic acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității actelor de preluare la care se referă, între care și exproprierea fără a elimina accesul la justiție, perfecționează sistemul reparator, iar prin norme speciale, îl subordonează controlului judecătoresc cum s-a stabilit prin Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 a Secțiilor Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așa fiind, recursul de față este nefondat, și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6740/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6562/2007. Civil → |
|---|
