ICCJ. Decizia nr. 6562/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 121/S din 12 iunie 2006, Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată, precizată și modificată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului Brașov, T.W.W. și B.C.D.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta I.M., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, precum și cererea formulată de pârâții T.W.W. și B.C.D. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, tribunalul a reținut că prin acțiune, așa cum a fost precizată, reclamantul a cerut să se constate nulitatea absolută a ieșirii din indiviziune realizată în anul 1960.
Reclamantul are calitate de moștenitor legal al defunctei A.I., fiind nepot de fiu al acesteia, conform certificatului de moștenitor nr. 161/1998, eliberat de notarul public L.G.
Imobilul care face obiectul pricinii a fost înscris inițial în C.F. nr. 23025 Brașov, sub nr. top 5912, 5913 (casă și teren) și 5914 (grădină), ca fiind proprietatea I.A., cu titlu de drept moștenire, conform celor de sub A 1, 2 și B 1, iar, conform mențiunilor de sub B 2, 3, numiții V.Ș. și V.R. au dobândit, prin cumpărare, cota de 1 din imobilul de la A 1, 2.
Asupra cotei de imobil de la B 1, proprietatea I.A., a fost intabulat dreptul de proprietate al statului, cu titlu de naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, iar prin actul de ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 2951/365 din 12 noiembrie 1960, încheiat între Statul Român prin Comitetul executiv al Sfatului popular al orașului Stalin, V.Ș. și V.R. s-a convenit asupra sistării indiviziunii asupra imobilului înscris în C.F. 25625 Stalin, nr. top 5912, 5913, 5914/1, prin partaj, conform folosinței. Soților V. le-a revenit porțiunea de imobil cu nr. top nou 5912-5913/a, constând în casă și teren, iar Statului Român i-a revenit parcela cu nr. top nou 5912-5913/b, 5914/1, teren de trecere, respectiv, teren cu construcție.
Prin același act, copartajanții V.Ș. și V.R. au procedat la dezmembrarea pe apartamente a imobilului care le-a revenit, respectiv apartamentul nr. 1 situat la parter, cu nr. top nou 5912-5913/a/1, în compunerea arătată în act și cu 50 % din părțile de uz comun și apartamentul nr. 2, situat la etaj, cu nr. top nou 5912-5913/a/2 și 50 % din părțile de uz comun.
Noua situație tabulară a fost înscrisă în C.F. 25625 Brașov la B 5, 6, iar apartamentele create în urma dezmembrării au fost trecute în C.F. 27332 colectivă Brașov, pe numele lui V.Ș. și V.R.
Apartamentul nr. 1, cu nr. top 5912-5913/a/1 a fost înstrăinat de soții V. numiților G.E. și soției acestuia F.S. și a trecut în C.F. 27380 individual Brașov, iar apartamentul nr. 2, cu nr. top 5912-5913/A/2 a fost înstrăinat numitei D.A. și a trecut în C.F. 27337 individual Brașov.
Apartamentul nr.1 a fost dobândit prin moștenire de către G.E., apoi de către B.A., care l-a înstrăinat pârâtei B.C.D. (cota de 1) și pârâtului T.W.W. (cota de 1), iar apartamentul nr.2 a fost dobândit prin moștenire de către pârâta I.M., de la numita D.A.
I.M. a vândut apartamentul nr. 2 către pârâții B.C.D. și T.W.W. în cote de câte 1, așa încât ambele apartamente sunt în prezent proprietatea acestora, în cote egale.
A reținut tribunalul, că reclamantul a invocat ca motiv de nulitate faptul că Statul Român nu putea dispune asupra unui bun pe care nu îl deținea în proprietate, iar prin decizia civilă nr. 156 A/2006 a Curții de Apel București s-a constatat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu.
Actul de ieșire din indiviziune este un act multilateral, caracterizat prin pluralitatea subiectelor de drept, iar pluralitatea de subiecte de drept în plan material atrage pluralitatea de subiecte în plan procesual. De aceea, în cazul unei acțiuni având ca obiect constatarea nulității unui asemenea act, este necesar să fie chemate în judecată toate părțile actului sau eventual succesorii acestora, pentru că, în caz contrar, hotărârea nu produce efecte în privința părților care nu au fost chemate în judecată.
Or, în speță, deși pârâții B.C.D. și T.W.W. sunt în prezent proprietarii tabulari ai ambelor apartamente, aceștia au calitate de avânzi-cauză și legalitatea actului de ieșire din indiviziune nu poate fi examinată în raport cu acești pârâți, pentru că actul atacat privește un bun asupra căruia se exercită un drept de proprietate indiviz, exprimat în cote-părți ideale. Actul de ieșire din indiviziune atacat nu poate fi analizat în contradictoriu cu aceștia pârâți, pentru că ei sunt dobânditorii unor cote-părți din apartamentele create prin dezmembrare și nu succesorii în drepturi ai celor care au procedat la sistarea stării de indiviziune prin formarea de loturi și atribuirea acestora, operațiuni cu care pârâții nu au nici o legătură în sens juridic. Reclamantul însă nu a înțeles să cheme în judecată pe succesorii părților care au efectuat ieșirea din indiviziune.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 221/Ap din 26 octombrie 2006, a respins apelul declarat de reclamantul P.C. împotriva sentinței tribunalului, reținând că prima instanță s-a raportat la natura litigiului dedus judecății ca fiind nulitatea absolută a actului de partaj și a actelor subsecvente prin care imobilul a intrat în patrimoniul părților și că în acest cadru procesual nu poate fi examinată valoarea deciziei civile nr. 156/2006 a Curții de Apel București, invocată de apelant.
Pentru a da eficiență autorității de lucru judecat a acestei hotărâri, se impune desființarea actelor juridice care au stat la baza configurării actualei situații de drept a imobilului, a actului de dezmembrare și a actelor ulterioare translative de proprietate.
De aceea, legalitatea actului de ieșire din indiviziune nu poate fi opusă pârâților, care au devenit proprietari asupra apartamentelor în cote părți ideale în urma unor operațiuni succesive, aceștia nefiind succesorii în drepturi ai părților care au procedat la ieșirea din indiviziune.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., a susținut că nici una dintre instanțe nu s-a pronunțat cu privire la modalitatea prin care imobilul a fost preluat de stat și a ajuns în posesia intimaților-pârâți T.W.W. și B.C.D.
A susținut recurentul, că A.I. a fost ilegal trecută la poziția 6 din Anexa 1 la Decretul nr. 92/1950, figurând cu 9 apartamente, deși aceasta făcea parte din categoriile sociale exceptate de la naționalizare.
Recurentul a arătat că imobilul nici nu este menționat în anexa 1, pentru că era situat la nr. 5 și nu la nr. 3 și 4.
Bunul fiind preluat de stat ilegal, se aplică principiul că un act nelegal nu poate produce efecte juridice valabile pentru transmiterea dreptului statului, care este inexistent.
Invocând art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susținut că în nici una dintre hotărâri nu a fost motivat temeiul de drept prin care imobilul a fost preluat de stat, iar, față de prevederile art. 304 pct .8 C. proc. civ., a arătat că instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, pentru că nu s-au aplicat prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Recurentul a susținut că sentința tribunalului și decizia instanței de apel sunt nelegale, pentru că a fost admisă întâmpinarea formulată de intimații cumpărători, deși aceștia erau interesați să cheme vânzătorii în garanție, iar primarul municipiului Brașov a fost chemat în proces în calitate de succesor al fostului Comitet executiv al fostului Sfat popular al orașului Stalin.
Din oficiu, s-a invocat motivul de recurs, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care recursul va fi admis.
Prin sentința civilă nr. 121/S din 12 iunie 2006, tribunalul a soluționat cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulității actului de partaj autentificat sub nr. 2951/365 din 12 noiembrie 1960, iar instanța de apel a reținut că prima instanță s-a raportat la natura litigiului dedus judecății, ca fiind nulitatea absolută a actului de ieșire din indiviziune și a actelor subsecvente prin care imobilul a intrat în patrimoniul părților din proces.
Pentru aceste cereri competența de soluționarea aparține instanței de drept comun, iar, în privința imobilului care face obiectul actelor a căror anulare s-a cerut, tribunalul a reținut greșit că are valoarea de 5.077.161.000 lei vechi.
în acțiune, reclamantul a indicat valoarea imobilului la nivelul anului 2003, stabilită printr-un raport de expertiză tehnică, la suma de 130.459 lei noi, iar în cererea aflată la filele 80, 81 din dosarul tribunalului a precizat-o ca fiind de 140.865,6 Euro. Transformând Euro în lei, acesta a calculat greșit un Euro la suma de 3,6 lei (36.000 lei vechi), deși la data introducerii acțiunii cursul oficial era de 34.797 lei, iar la data de 20 februarie 2006 când s-a precizat valoarea imobilului la suma de 140.865,6 Euro era de 35.042 lei.
Față de cursul oficial al monedei Euro, valoarea imobilului la data introducerii acțiunii era de 4.901.700.283 lei, iar la data de 20 februarie 2006 era de 4.936.212.355 lei.
Prin urmare, în raport de obiectul cererii soluționată de tribunal, de art. 181C. proc. civ. și de valoarea de până la 5 miliarde lei, competența soluționării pricinii în primă instanță aparține Judecătoriei Brașov, tribunalul având, conform art. 2 alin. (2) C. proc. civ., competența să soluționeze apelul.
Soluționând acțiunea în primă instanță, Tribunalul Brașov a încălcat competența judecătoriei, iar instanța de apel greșit a păstrat sentința pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
De aceea, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de reclamant, au fost casate ambele hotărâri și, fără să se analizeze criticile formulate de recurent, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a fost trimis dosarul spre judecare Judecătoriei Brașov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6528/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6496/2007. Civil → |
|---|
