ICCJ. Decizia nr. 6605/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6605
Dosar nr. 5111/42/200.
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele,
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova reclamanţii I.I., P.R., Ş.M. şi Ş.T. au contestat dispoziţia emisă de SC I. SA Sinaia prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului situat în Sinaia, în suprafaţă de 3500 mp.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că terenul şi cele două construcţii edificate pe acesta au fost preluate abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 de la străbunicul lor, D.N., întrucât proprietarul imobilului era exceptat de la naţionalizare. După preluarea imobilului, cele două construcţii au fost demolate, iar actualmente pe teren este construit Hotelul I.
La termenul de judecată din data de 19 februarie 2002 reclamanţii şi-au precizat cererea în sensul obligării pârâtei SC I. SA Sinaia să le lase în deplină proprietate şi liberă posesie suprafaţa neconstruită din totalul de 3500 mp teren şi acordarea de despăgubiri pentru restul terenului ocupat şi pentru construcţiile demolate. Pe calea aceloraşi precizări reclamanţii au solicitat şi introducerea în cauză a pârâţilor A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Prefectura Prahova, Primăria Sinaia şi Consiliul Local Sinaia şi au învederat că cele două construcţii demolate au avut destinaţia de locuinţă înainte de preluarea abuzivă în proprietatea statului.
În dovedirea cererii reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu acte, interogatoriu, proba testimonială cu doi martori şi efectuarea unor expertize construcţii şi topo, însă instanţa a respins probele solicitate ca inadmisibile.
Prin sentinţa civilă nr. 613 din 8 noiembrie 2002 Tribunalul Prahova a respins contestaţia ca nefondată reţinând că în patrimoniul pârâtei SC I. SA Sinaia se găsesc mai multe active printre care şi suprafaţa de teren pe care este amplasat Hotelul I. şi cea aferentă de 4791,96 mp.
Din probele administrate în cauză a rezultat că terenul solicitat de reclamanţi nu este liber, construcţiile iniţiale au fost demolate, astfel încât aceştia pot beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent, dar nu de la SC I. SA Sinaia, procedura prevăzută de lege fiind alta.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate, instanţa comiţând o gravă eroare atunci când a respins ca inadmisibile probele solicitate. Rostul acestor probe era acela de a stabili valoarea vilei demolate, a terenului ocupat de noua construcţie şi de a delimita terenul liber ce poate fi restituit în natură. De asemenea, instanţa de fond a înlăturat nejustificat susţinerea potrivit căreia imobilul a fost preluat abuziv, cu ignorarea dispoziţiilor art. 2 din Legea 10/2001.
La solicitarea părţilor instanţa de apel a încuviinţat probatorii, inclusiv efectuarea expertizelor de specialitate construcţii şi topo.
Prin Decizia nr. 220 din 20 octombrie 2003 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa, a admis acţiunea, a anulat răspunsul la notificare şi a constatat dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 3500 mp situată în Sinaia şi ocupată de Hotelul I. şi pentru clădirile demolate, conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
În motivarea deciziei s-a reţinut că potrivit actelor de stare civilă şi a celorlaltor înscrisuri depuse la dosar reclamanţii au dovedit calitatea de moştenitori ai defunctului D.N., fostul proprietar al terenului pe care a edificat construcţiile demolate, identificate şi evaluate prin rapoartele de expertiză. Reclamanţii apelanţi nu pot beneficia decât de măsuri reparatorii întrucât terenul este ocupat de Hotelul I. , iar construcţiile iniţiale au fost demolate.
Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2003 Curtea de Apel Ploieşti a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei, în sensul înlăturării omisiunii că măsurile reparatorii prin echivalent stabilite în favoarea apelanţilor reclamanţi se vor suporta de către Ministerul Finanţelor Publice, conform procedurii prevăzute de art. 36 şi urm. din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recursuri pârâţii SC I. SA Sinaia, D.G.F.P. Prahova, care a recurat şi încheierea de îndreptare a erorii materiale, Ministerul Transporturilor, Comunicaţiilor şi Turismului, A.P.A.P.S. şi reclamanţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1853 din 17 februarie 2006 a admis recursurile pârâţilor, a luat act de renunţarea la judecarea recursului declarat de reclamanţi şi a casat Decizia recurată trimiţând cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel. În motivarea deciziei s-a reţinut că instanţa de apel nu a stabilit aspectele de fond privitoare la raporturile reclamanţilor cu fiecare dintre cei şapte pârâţi, deoarece nici în considerente nu au fost arătate motivele pentru care acţiunea a fost admisă în contradictoriu cu toţi aceştia.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 427 din 7 februarie 2006 a admis apelul declarat de reclamanţii I.I., P.D.C., Ş.M., Ş.T., a constatat dreptul acestora la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Sinaia, şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Prefectura Prahova şi Primăria Sinaia faţă de care a respins acţiunea.
Instanţa de trimitere, având în vedere considerentele deciziei de casare, a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a admis excepţia întrucât aceştia, faţă de dispoziţiile Legii 10/2001, nu justifică legitimarea procesuală pasivă.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamanţii I.I., P.R., Ş.M. şi Ş.T. au adresat o notificare SC I. SA Sinaia prin care au solicitat restituirea în natură a părţii libere din suprafaţa de 3500 mp situată în Sinaia cu menţiunea că pentru terenul ocupat şi construcţiile demolate au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.
Pe parcursul soluţionării cauzei reclamantul P.R. a decedat, în cauză fiind introdus moştenitorul P.D.C.
Prin adresa nr. 6180 din 21 februarie 2001, calificată în faţa instanţei drept dispoziţie motivată, unitatea notificată a respins cererea cu motivarea că este deţinătoarea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 4791, 96 mp conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M8 nr.0195 eliberat de Ministerul Turismului şi a fost privatizată legal, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 27 din Legea 10/2001, iar potrivit art. 2 al aceluiaşi articol notificarea trebuia adresată instituţiei publice care a efectuat privatizarea, respectiv ministerul de resort sau autoritatea publică locală, dacă este cazul.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că autorul reclamanţilor a fost proprietarul imobilului în litigiu, compus din 3500 mp teren şi două construcţii, una în regim de P+1, iar cealaltă în regim P. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului cu nerespectarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, situaţie în care nu pot fi incidente prevederile art. 27 din Legea 10/2001. De altfel, la data soluţionării notificării intimata pârâtă SC I. SA Sinaia nu fusese integral privatizată, statul mai deţinând 24% din capitalul social.
S-a mai reţinut că singura competentă să soluţioneze notificarea era unitatea deţinătoare, respectiv SC I. SA Sinaia, iar pentru partea de teren identificată prin concluziile raportului de expertiză topo ca făcând parte din domeniul public, autoritatea locală.
Întreaga suprafaţă de teren de 3500 mp este afectată normalei funcţionări a intimatei, societate comercială, astfel încât reclamanţii nu pot obţine decât măsuri reparatorii prin echivalent.
În temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 intimata avea obligaţia de a face persoanelor îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent.
La data de 13 februarie 2007 reclamanţii I.I., P.D.C., Ş.M., Ş.T. au formulat o cerere de lămurire a înţelesului dispozitivului deciziei instanţei de apel prin care au solicitat menţionarea expresă, în dispozitiv, a pârâtului care trebuie să achite măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor.
Curtea de Apel Ploieşti, prin încheierea din data de 8 martie 2007 a respins cererea reţinând că dispozitivul deciziei este clar şi poate fi pus în executare, instanţa constatând dreptul reclamanţilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent.
În mod eronat susţin petenţii că din dispozitivul hotărârii rezultă că singurul pârât care are calitate procesuală pasivă este SC I. SA Sinaia, în realitate reţinându-se de instanţa de apel că justifică legitimare procesuală pasivă , alături de respectiva societate şi Consiliul Local Sinaia.
În mod greşit susţin petenţii că din considerentele deciziei rezultă că SC I. SA Sinaia ar trebui să acorde măsurile reparatorii pentru partea din imobil care se găseşte în patrimoniu său, instanţa de apel reţinând că societatea comercială era competentă să soluţioneze notificarea pentru partea de teren aflată în patrimoniul său, iar pentru partea de teren identificată de expertiza topo ca făcând parte din domeniul public, autoritatea locală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii I.I., P.D.C., Ş.M. şi Ş.T., în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., învederând că este necesară lămurirea înţelesului dispozitivului, întrucât în considerentele deciziei s-a reţinut că SC I. SA Sinaia trebuie să acorde măsurile reparatorii pentru partea din imobil care se găseşte în patrimoniul său, iar Consiliul Local Sinaia pentru partea identificată în domeniul public. Această clarificare este necesară pentru a evita interpretările dispozitivului hotărârii şi a facilita executarea deciziei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC I. SA Sinaia, în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9, pentru următoarele motive:
- instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât reclamanţii au formulat o contestaţie împotriva deciziei nr. 6180 din 21 februarie 2001, iar instanţa nu a decis nimic în legătură cu efectele deciziei contestate, care, deci este în vigoare
- instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece contestaţia viza doar restituirea în natură a terenului liber, cuprins în suprafaţa de 3500 mp, iar instanţa a acordat măsuri reparatorii pentru întregul teren de 3500 mp şi pentru construcţiile demolate, nesocotind că în cuprinsul notificării reclamanţii au specificat că pentru terenul ocupat şi construcţiile demolate au cerut măsuri reparatorii prin echivalent, înaintând în acest sens o altă notificare Prefecturii Prahova; această din urmă notificare nu face obiectul prezentei cauze,
- în mod greşit instanţa de apel a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile fostului art. 27 din Legea 10/2001, din moment ce imobilul a fost preluat cu titlu, iar la data soluţionării notificării pârâta era o societate cu capital majoritar privat, statul, prin Ministerul Turismului deţinând doar 24% din capital, care pe parcursul soluţionării litigiului a fost înstrăinat, în această situaţie, notificarea, ce a fost depusă înainte de întocmirea dosarului de privatizare trebuia adresată Ministerului Turismului,
- soluţia adoptată de instanţă nu este prevăzută de Legea 10/2001; astfel, faţă de prevederile art. 20 şi art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 contestatorii puteau obţine doar obligarea deţinătorului imobilului la emiterea unei decizii motivate prin care să facă oferta de restituire prin echivalent, dar reclamanţii nu au formulat un asemenea capăt de cerere, mai mult faţă de modificările Legii 10/2001, de imediată aplicabilitate, acordarea despăgubirilor se va face în condiţiile legii speciale, astfel încât SC I. SA Sinaia nu poate fi obligată la acordarea de măsuri reparatorii.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed.
Referitor la recursul pârâtei SC I. SA Sinaia.
Nu se poate reţine critica potrivit căreia instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, prin acţiunea introductivă de instanţă s-a formulat contestaţie împotriva deciziei emise de pârâta SC I. SA Sinaia, solicitându-se restituirea în natură a terenului liber, din totalul de 3500 mp. Ulterior, la prima zi de înfăţişare, reclamanţii au depus o precizare a acţiunii prin care au solicitat şi acordarea de despăgubiri pentru restul terenului ocupat de construcţii şi pentru cele două construcţii demolate şi introducerea în cauză a pârâţilor A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Prefectura Prahova şi Primăria Sinaia, învederând că pentru acordarea despăgubirilor au notificat Prefectura Prahova, însă notificarea nu a fost soluţionată. Ca atare, contrar afirmaţiilor recurentei şi notificarea adresată Prefecturii Prahova face obiectul prezentei cauze, iar instanţa, având în vedere petitul acţiunii şi concluziile raportului de expertiză topo a dat exact ceea ce s-a cerut, constatând dreptul reclamanţilor la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafaţă de teren de 3500 mp şi pentru cele două construcţii demolate.
Nu se poate reţine nici aplicabilitatea art. 27 din Legea 10/2001, în redactarea iniţială, care este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv preluarea proprietăţii cu titlu în proprietatea statului şi faptul existenţei bunului în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea condiţiilor legale. În cauza de faţă prima condiţie nu este îndeplinită. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului fără titlu legal deoarece autorul reclamanţilor era exceptat de la naţionalizare.
Nefiind îndeplinite cele două condiţii cumulative nu se poate reţine nici critica potrivit căreia notificarea trebuia adresată instituţiei publice implicate în procesul de privatizare.
Ultimul motiv de recurs, precum şi critica inserată în motivarea recursului reclamanţilor vor fi reţinute şi analizate împreună.
Dispozitivul cuprinde soluţia dată de instanţă în rezolvarea tuturor aspectelor reţinute în considerente şi trebuie să cuprindă specificaţiile necesare pentru a putea fi pus în executare. El trebuie, deci, să concorde cu motivele de fapt şi de drept care au determinat convingerea instanţei.
În cauza de faţă, dispozitivul deciziei atacate este incomplet întrucât nu soluţionează toate aspectele reţinute în considerente şi nici nu respectă dispoziţiile deciziei de recurs, anterioare, în sensul că trebuie stabilite raporturile reclamanţilor cu toţi pârâţii din cauză.
Astfel, în motivarea deciziei s-a reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză topo efectuată în cauză o parte a terenului, respectiv 3385 mp este evidenţiată în patrimoniul SC I. SA Sinaia, iar restul de 115 mp face parte din domeniul public. Cum terenul nu se poate restitui în natură, fiind afectat bunei funcţionări a Hotelului I., reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, situaţie în care intimata SC I. SA Sinaia avea obligaţia, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 să facă o ofertă de restituire prin echivalent, iar autoritatea locală, Consiliul Local Sinaia care s-a constatat că are calitate procesuală pasivă, să emită Decizia de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul din domeniul public şi pentru construcţiile demolate. Cu toate acestea, dispozitivul nu cuprinde nici o obligare concretă a celor două pârâte, care au fost menţinute în cauză în această calitate.
Având în vedere aceste considerente ambele recursuri se vor admite, se va casa în totalitate încheierea şi parţial Decizia atacată menţinându-se dispoziţiile privitoare la admiterea lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerii acţiunii faţă de pârâţii A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Prefectura Prahova şi Primăria Sinaia, iar cauza se va trimite la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, care va avea în vedere şi celelalte critici formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii I.I., P.D.C., Ş.M., Ş.T. împotriva încheierii din 8 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti şi de pârâta SC I. Sinaia împotriva deciziei nr. 427 din 7 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează în parte Decizia şi în tot încheierea şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Menţine dispoziţiile deciziei privitoare la admiterea lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerii acţiunii faţă de pârâţii A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Prefectura Prahova şi Primăria Sinaia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 657/2007. Civil → |
|---|
