ICCJ. Decizia nr. 6805/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6805
Dosar nr. 2284/1/2007
Şedinţa de la 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 ianuarie 2002, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâta SC A.R. Bucureşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, în temeiul Legii nr. 10/2001, să-i restituie în natură terenul în suprafaţă de 2000 mp, situat în Craiova.
În subsidiar, să fie obligată pârâta să prezinte o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, sub forma unor despăgubiri băneşti.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 430 din 31 octombrie 2002, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.C., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că terenul în litigiu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1550/2000 prin care SC P. SA Craiova i-a transmis dreptul de proprietate pârâtei SC A.R. SA.
În aceste condiţii, pârâta SC A.R. SA nu are calitatea de persoană juridică deţinătoare a imobilului, în sensul dispoziţiilor art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamantul B.C. împotriva hotărârii menţionate a fost admis prin Decizia nr. 150 din 20 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
S-a anulat sentinţa şi s-a dispus rejudecarea cauzei pentru efectuarea unei expertize tehnice de identificare şi evaluare a imobilului.
În motivarea deciziei s-a reţinut că pârâta SC A.R. este dobânditoare, deoarece legea nu defineşte această calitate în funcţie de modul de dobândire al imobilului.
Că această modalitate prezintă importanţă numai pentru restituirea în natură sau prin echivalent.
Or, respingerea acţiunii pe acest considerent este nejustificată.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea suprafeţei de teren în litigiu şi evaluare.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 970 din 18 decembrie 2006, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.C., reţinută pe fond, spre rejudecare, în urma anulării sentinţei nr. 430 din 31 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pârâta SC A.R. SA nu este „unitatea deţinătoare" şi nici „persoana juridică" deţinătoare, astfel că notificarea adresată acesteia de restituire în natură a suprafeţei de teren, este nefondată.
Împotriva acestei decizii reclamantul B.C. a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă următoarele:
- în rejudecare expertiza a stabilit fără putinţă de tăgadă că pârâta SC A.R. S.A. ocupă un alt teren, decât cel care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare;
- considerentele deciziei sunt greu de înţeles, confuze, incomplete şi contradictorii.
Sub acest aspect, recurentul a susţinut că în pofida faptului că instanţa era ţinută de considerentele proprii deciziei de anulare a hotărârii primei instanţe în ce priveşte calitatea de „unitate deţinătoare" şi persoană juridică deţinătoare ajunge la concluzia contrară că pârâtei SC A.R. SA, nu-i sunt aplicabile aceste sintagme.
Faţă de cele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în rejudecare admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul este fondat.
Reţinând ca întemeiată critica privind aplicarea greşită a prevederilor art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul că pârâta SC A.R. S.A. în calitate de subdobânditoare deţine imobilul în litigiu şi apreciind că în cauză se impune efectuarea unei expertize de specialitate pentru identificarea terenului, curtea a admis apelul reclamantului, a anulat sentinţa primei instanţe şi a dispus rejudecarea cauzei.
Evocând fondul, după anularea sentinţei instanţa de apel era obligată să soluţioneze cauza în cadrul celor stabilite prin propria decizie de anulare, în sensul că problemele de drept dezlegate erau obligatorii pentru aceasta.
Neprocedând în acest mod, curtea a pronunţat o hotărâre nelegală, susceptibilă a fi încadrată în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă în temeiul art. 312 alin. (1), (3) şi (5) şi art. 313 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul B.C., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, instanţa de trimitere va soluţiona cauza în raport cu considerentele deciziei de anulare a sentinţei civile nr. 150 din 20 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.C. împotriva deciziei civile nr. 970 din 18 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6862/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 681/2007. Civil → |
|---|
