ICCJ. Decizia nr. 7961/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7961
Dosar nr. 3033/86/2007
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 ianuarie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor l-a chemat în judecată pe pârâtul P.G., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-i restrângă pârâtului dreptul la liberă circulaţie în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 760 din 15 mai 2007, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins cererea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Cum de la 1 ianuarie 2007 România a devenit membră a Uniunii Europene, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comunitar care reglementează drepturile unui cetăţean membru de a circula pe teritoriul altor state membre.
În virtutea principiului efectului direct al tratatelor şi directivelor, al principiului supremaţiei dreptului comunitar şi a obligaţiei de a nu aplica dreptul naţional contrar dreptului comunitar, tribunalul a înlăturat aplicabilitatea art. 38 din Legea nr. 248/2005, cu motivarea că aceasta prevede o categorie mai largă de situaţii în care este posibilă restrângerea dreptului la liberă circulaţie, legea internă nefiind până în prezent armonizată cu dispoziţiile dreptului comunitar.
A reţinut că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, pentru a i se restricţiona pârâtului dreptul la libera de circulaţie.
Prin Decizia nr. 222 din 3 iulie 2007 Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 nu este în concordanţă cu prevederile Directivei 2004/38/CE.
Singura condiţie impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat; cetăţenilor români nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu alţi cetăţeni ai statelor membre a căror situaţie este reglementată prin OUG nr. 102/2005.
Împrejurarea returnării pârâtului din Anglia nu este prin ea însăşi aptă să conducă la luarea măsurii solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii, recurenta arată că pârâtul a fost returnat din Anglia la data de 1 decembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, pentru şedere ilegală.
În conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, condiţia necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate este aceea a returnării cetăţeanului român dintr-un stat cu care ţara noastră are încheiat acord de readmisie.
Legiuitorul constituant a stipulat că libertatea circulaţiei cetăţenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare potrivit unor reguli şi cu respectarea unor condiţii stabilite de lege.
Or, aceste reguli, sunt strict stabilite în Legea nr. 248/2005.
Potrivit art. 25 din Constituţie, condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie se stabilesc prin lege, iar art. 17 din Constituţie prevede că cetăţenii români aflaţi în străinătate se bucură de protecţia statului român, dar, în acelaşi timp, trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile legale ce le revin.
Nerespectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 atrage măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie, care se justifică în cazul de faţă pentru apărarea ordinii, situaţie prevăzută printre cele limitativ enumerate de art. 53 din Constituţie.
Astfel, măsura returnării dispusă de autorităţile statului străin în legătură cu pârâtul este de natură să facă dovada că acesta nu a respectat condiţiile de şedere în spaţiul Uniunii Europene.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reţinut că dreptul cetăţenilor la liberă circulaţie este un drept garantat de legea naţională, dar şi de convenţiile internaţionale la care România este parte şi că, totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar că în ceea ce priveşte motivele şi condiţiile acestor limitări, dreptul comunitar este prevalent în raport cu cel intern.
Curtea de apel a constatat, de asemenea, că dreptul la liberă circulaţie poate fi limitat, dar că în cauză nu sunt motive temeinice pentru luarea acestei măsuri.
Prin urmare, toate criticile recurentei referitoare la reţinerea unui caracter absolut al dreptului la liberă circulaţie, cu pretinsa ignorare a art. 25 din Constituţie, care prevede posibilitatea limitării exerciţiului acestui drept, nu au legătură cu soluţia pronunţată în cauză şi nu se impune a fi analizate.
Contrar susţinerilor recurentei, simpla returnare a pârâtului din Anglia la data de 1 decembrie 2006 nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acesteia la libera circulaţie în acest stat al Uniunii Europene.
Deşi potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 returnarea cetăţeanului român dintr-un alt stat apare ca fiind o condiţie suficientă pentru restrângerea dreptului la liberă circulaţie a respectivului cetăţean, o asemenea aplicare a normei interne ar contraveni Directivei 2004/38/CE care prevede astfel de măsură se poate lua numai pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică.
Or, în speţă, chiar dacă instanţa nu poate cenzura măsura returnării pârâtului din Anglia, luată în baza acordului de readmisie, nu poate nici să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulaţie pe viitor, câtă vreme reclamanta nu a învederat şi nu a dovedit prin ce ar ameninţa conduita pârâtului una din valorile mai sus menţinonate.
Devenind membră a Uniunii Europene, România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre ale Uniunii Europene.
Or, dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor lor este reglementat prin Tratatul de instituire a comunităţilor europene, precum şi prin Directiva 2004/38 a Parlamentului European şi a Consiliului, care în speţă a fost corect aplicată de instanţe, din moment ce au fost chemate să soluţioneze un litigiu purtat între stat, printr-o direcţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi un particular.
Cum reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea şi proporţionalitatea măsurii solicitate faţă de scopul urmărit, recursul declarat de aceasta este nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 222 din 3 iulie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8063/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7840/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
