ICCJ. Decizia nr. 8063/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8063
Dosar nr. 837/57/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, la 28 octombrie 2005 reclamanta G.I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Spitalul General de Căi Ferate Sibiu, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Prefectura Judeţului Sibiu, obligarea Spitalului General de Căi Ferate Sibiu să emită decizie prin care să dispună restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Sibiu 3187, nr. top 3589/1 situat în Sibiu.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a cărui restituire se solicită a aparţinut în proprietate autorului reclamantei, W.E., şi a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950.
După apariţia Legii nr. 10/2001 reclamanta s-a adresat cu notificare Prefecturii Judeţului Sibiu, solicitând despăgubiri pentru imobil. Notificarea a fost înaintată Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului care, la rândul lui, a transmis-o Spitalului General de Căi Ferate Sibiu.
În urma modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 reclamanta solicită restituirea în natură a imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 25 ianuarie 2006 Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a respins contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că termenul până la care trebuia formulată notificarea, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a fost prelungit până în luna februarie 2002. Notificarea contestatoarei a fost depusă în 27 august 2003.
Modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, în sensul că se pot restitui în natură şi imobilele arătate în anexa nr. 2 lit. a), nu înseamnă că restituirea în natură a acestui gen de imobile este posibilă fără formularea în termen a notificării pentru măsuri reparatorii. Numai cei care au formulat în termen notificări pot beneficia de restituirea în natură a acestor imobile.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 279 A din 6 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că în mod întemeiat a reţinut prima instanţă că dispoziţiile art. 16 alin. (1)-(4) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, nu sunt de natură să modifice dispoziţiile procedurale cuprinse în Capitolul III al legii, între care cele privind depunerea notificării în termenul prevăzut de art. 21 şi implicit cele ale art. 22 alin. (5) privind sancţiunea nerespectării acestui termen, respectiv pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Câtă vreme o modificare similară, de ordin procedural, nu a intervenit în textul art. 22 alin. (1) al legii, cu privire la termenul de depunere a notificării, este evident că respectivele modificări pot privi doar persoanele care îndeplinesc cerinţele acestui articol, respectiv au depus notificarea în termen, orice altă interpretare putând conduce la existenţa a două proceduri, paralele, în textul aceleiaşi legi, ceea ce nu poate fi admis.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta critica, motivată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Reclamanta nu a rămas în pasivitate în ceea ce priveşte imobilul în litigiu pentru că la data apariţiei Legii nr. 10/2001 se afla pe rol un proces de revendicare.
Prin modificarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 s-a deschis un nou termen de începere a procedurii de restituire. Este adevărat că termenul de depunere a notificării nu a fost modificat, dar dacă ar fi să dăm prioritate textului art. 22 alin. (1) înseamnă că art. 16, în varianta modificată, rămâne fără finalitate.
Prin întâmpinările depuse, intimaţii au solicitat respingerea recursului arătându-se că doar notificările soluţionate favorabil pentru imobilele preluate abuziv, pentru care legea anterior modificării nu prevedea ca măsură reparatorie retrocedarea în natură, pot fi contestate la tribunal în termen de 12 luni de la apariţia Legii nr. 247/2005, dacă nu au fost valorificate.
Prefectul a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă.
Analizând recursul, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoanei îndreptăţite i s-a respins, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, acţiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut de art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
în condiţiile pct. 47.2. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2002, în vigoare la data declanşării prezentului litigiu, prevederea alin. (3) al art. 47 din lege are caracter special şi vizează cazul în care acţiunea în revendicare privind un imobil care cade sub incidenţa legii a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (indiferent de instanţa care a pronunţat hotărârea, judecătorie, tribunal, curte de apel sau Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţe de fond, recurs sau apel, recurs în anulare), persoanele îndreptăţite pot solicita restituirea imobilului respectiv pe calea administrativă prevăzută de lege, într-un termen de 12 luni de la data rămânerii definitive şi irevocabile a respectivei hotărâri.
Acelaşi conţinut are pct. 46.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Aşa cum rezultă din Decizia civilă nr. 1504 din 30 august 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, reclamanta a învestit instanţele cu o acţiune în revendicare a imobilului pentru care în prezentul litigiu solicită măsuri reparatorii potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001. Această acţiune a fost respinsă pe motive de ordin procedural, instanţele apreciind că nu s-a făcut calităţii de moştenitor de pe urma celui care a avut imobilul în proprietate.
Aşadar, reclamanta a considerat, întemeindu-se pe un text cuprins într-un act normativ, că poate să facă notificarea în termen de 12 luni începând cu 30 august 2002, când a rămas irevocabilă hotărârea de respingere a acţiunii în revendicare.
Întrucât notificarea a fost înregistrată la 27 august 2003 înseamnă că a fost depusă în termen, astfel încât aprecierile instanţelor de fond în legătură cu nerespectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt nelegale şi decurg din neînţelegerea corectă a datelor litigiului.
Faţă de cele ce preced, înalta Curte a apreciat că instanţele au făcut aplicarea eronată a prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea atacată va fi casată şi, în condiţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., apelul împotriva sentinţei civile nr. 62 din 25 ianuarie 2006 va fi admis. Sentinţa va fi desfiinţată şi cauza va fi trimisă spre judecarea fondului în primă instanţă.
Cât priveşte excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de Prefectul Judeţului Sibiu, faţă de obiectul litigiului, restituirea în natură a imobilului, Înalta Curte a apreciat că este întemeiată, astfel încât în etapa rejudecării fondului după casarea cu trimitere această parte nu va mai figura în proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de Prefectul Judeţului Sibiu.
Admite recursul declarat de reclamanta G.I.M. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 6 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă şi în consecinţă:
Casează Decizia şi admite apelul declarat de reclamanta G.I.M. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8127/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7961/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
