ICCJ. Decizia nr. 8126/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8126
Dosar nr. 602/91/2007
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 22 februarie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat Tribunalului Vrancea să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul U.N. a dreptului la liberă circulaţie în Grecia, pe o perioadă de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susţinut că pârâtul a fost returnat din Grecia la 9 decembrie 2006, în baza acordului de readmisie dintre România şi acest stat, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, pentru care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.
Cererea astfel motivată a fost admisă prin sentinţa nr. 232 din 8 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- prin hotărârea dată a fost afectat un drept fundamental al cetăţeanului la liberă circulaţie prevăzut de Constituţie şi că orice restricţie privind acest drept, trebuie motivată atât în fapt cât şi în drept;
- începând cu data de 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene, situaţie în care potrivit art. 20 din Constituţia României, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile;
- în reglementările legate de procedura de judecată a unor asemenea cauze prevăzute de Legea nr. 248/2005, se constată o ingerinţă privind dreptul la apărare a cetăţeanului ceea ce creează o neconcordanţă între aceste dispoziţii legale şi reglementările de drept internaţional în domeniu, în sensul că acestea din urmă sunt mai favorabile, astfel art. 25 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriile statelor membre pentru cetăţenii Uniunii Europene şi membrii familiilor acestora, pot restrânge acest drept doar pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 169/A din 26 aprilie 2007, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei nr. 232 din 8 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia civilă, pe care a schimbat-o în tot şi în rejudecare, a respins ca nefondată cererea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul U.I. s-ar afla într-una din situaţiile prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, respectiv ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârii de mai sus şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 232 din 8 martie 2007 a Tribunalului Vrancea.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susţinut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a), art. 39 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, întrucât returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie.
S-a susţinut că prevederile invocate sunt în deplină concordanţă cu cele prevăzute în art. 25 şi art. 53 din Constituţia României, art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Recursul este nefondat.
Articolul 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar în materie, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită în art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, texte conform cărora tratatele şi celelalte reglementări comunitare devin obligatorii şi au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legislaţia internă.
Potrivit legislaţiei europene în materie, dreptul la liberă circulaţie nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricţionarea libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii Europene poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranţă naţională sau sănătate publică.
Alin. (2) al art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Pentru corecta aplicare a legii, este necesar a se stabili faptele care au determinat returnarea persoanei, aceasta pentru că textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 exclude simplul fapt al returnării ca unic şi suficient temei pentru luarea măsurii.
Întrucât criticile recurentei exced considerentelor deciziei atacate, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 169/A din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7763/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7754/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
